News Flash:

Vegetatiile veneriene

1 Februarie 2011
4217 Vizualizari | 0 Comentarii
Dr Constantin Liviu Panaite
• HPV este rezistent la frig si la uscare si este distrus de formol si detergenti, la 55 grade Celsius • Vegetatiile veneriene sunt mai frecvente la tineri, în perioada de activitate sexuala maxima, dar pot fi întâlnite la orice vârsta, inclusiv la copii • Exista o predominanta usoara la sexul feminin, frecventa crescând în timpul sarcinii • Examenul clinic pentru stabilirea diagnosticului de infectie cu HPV trebuie completat de proba cu acid acetic, de colposcopie, penoscopie, anuscopie, eventual cistoscopie si investigatii de laborator

Acestea se manifesta ca formatiuni pediculare, alungite, uneori filiforme, roz sau gri, moi, variabile ca marime, putând forma mase mari conopidiforme prin confluare. Se pot eroda cu usurinta când sunt pe mucoasa. Pe tegument devin keratozice. Agentul etiologic, human papilloma virus (HPV), un virus ADN epidermotropic, este inclus traditional în familia papovaviridae, recent fiind discutata localizarea într-o familie aparte. Tiparea ADN-lui viral a dus la identificarea unui numar de peste 60 feluri. In vegetatiile veneriene sunt implicate în special tipurile 6 si 11, de asemenea tipurile 16, 18, 30, 31, 32, 42, 43, 44, 51 - 54, 55; în displaziile genitale si carcinom cervical tipurile 16, 18, 31, 32, 33, 34, 35, 39 - 40, 42, 45, 48, 51 - 54, 56, 59. Tipul 16 este incriminat specific în verucile plane cervicale, vizibile numai la colposcopie.
Infectia cu HPV este o cauza majora pentru displaziile genitale si anale, precum si pentru carcinoame (carcinom scuamos în situ genital, carcinom scuamos invaziv genital, carcinom cervical, carcinom anal). Localizarile de predilectie la barbat sunt frenul, santul balano-preputial si glandul, preputul, meatul uretral, teaca penisului, anusul, scrotul. La femeie ele intereseaza partea posterioara a intrândului vaginal, labiile mici si clitorisul, labiile mari, perineul, orificiul uretral, vaginul si colul uterin. Reprezinta o viroza proliferativa, contagioasa si autoinoculabila, cu localizare genito-anala, uzual transmisa sexual.

HPV este distrus de formol, detergenti, la 55°C

HPV este rezistent la frig si la uscare. Vegetatiile veneriene sunt mai frecvente la tineri, în perioada de activitate sexuala maxima, dar pot fi întâlnite la orice vârsta, inclusiv la copii. Exista o predominanta usoara la sexul feminin, frecventa crescând în timpul sarcinii. Perioada de incubatie dureaza între 3 saptamâni si 8 luni, cu o medie de 3 luni. Transmiterea este de regula directa, prin contact sexual, mai rar indirecta, prin obiecte recent contaminate, prin mâini infectate. Sarcina, alte infectii uro-genitale, igiena defectuoasa pot favoriza aparitia, din cauza umiditatii excesive, ce permite dezvoltarea virusului. Deficientele imunitatii celulare (sindromul de imunodeficienta câstigata s.a.) favorizeaza, de asemenea, infectia, antrenând persistenta leziunilor, care sunt rezistente la tratamentele uzuale.
O alta cauza favorizanta este utilizarea contraceptivelor orale.

Infectia trebuie diferentiata

Tipul clinic al infectiei genito-anale cu HPV este reprezentat de vegetatiile veneriene sau condiloamele acuminate. Infectia data de HPV trebuie diferentiata de: sifilidele hipertrofice (condylomata lata), boala Bowen, papuloza bowenoida, carcinomul vegetant, nevul verucos, moluscum contagiosum, lichenul plan s.a.
Durata leziunilor variaza de la câteva saptamâni la ani, netratate multiplicându-se si extinzându-se. Disparitia conditiilor favorizante poate accelera vindecarea spontana.

Transformarea carcinomatoasa este rara

Examenul clinic pentru stabilirea diagnosticului de infectie cu HPV trebuie completat de proba cu acid acetic, colposcopie, penoscopie, anuscopie, eventual cistoscopie si investigatii de laborator. Examinarea partenerilor sexuali este întotdeauna necesara. Diagnosticul de laborator include urmatoarele metode: citologia exfoliativa; examenul histologic în microscopie optica; microscopia electronica cu detectarea particulelor virale în 50% din cazuri; metode serologice; tehnici de hibridizare moleculara cu detectarea si identificarea genomului viral, aplicabile pe biopsii sau celule provenite din frotiuri mucoase: Southem blot, dot blot, hibridizarea tisulara in situ, hibridizarea in situ pe filtru, reactia lantului polimerazei s.a.
Nu este înca posibila izolarea virusului pe culturi de tesuturi.
Tratamentul vegetatiilor veneriene trebuie indicat si urmarit de medic si include: tratamente medicamentoase, procedee fizice si chirurgicale. Nici una din aceste metode nu are, însa, o eficacitate totala. Tratamentul va fi ales în functie de marimea si numarul leziunilor, localizare etc.

Procedeele fizice si chirurgicale

Procedeele fizice si chirurgicale sunt:
- chiuretarea si chirurgia conventionala. Necesita anestezie locala. Recidivele sunt frecvente.
- crioterapia cu azot lichid sau zapada carbonica. Este folosita în leziuni putin numeroase. Nu necesita anestezie, nu este contraindicata la gravide si nu lasa cicatrici.
- electrodesicarea si electrocoagularea. Necesita anestezie locala (eventual cu crema EMLA). Pot produce cicatrici.
- vaporizarea cu laserul cu dioxid de carbon. Necesita anestezie locala. Nu este contraindicata la gravide.
- coagularea prin infrarosii. Rezultatele sunt similare laserului. Nu este contraindicata la gravide.
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1523 (s) | 34 queries | Mysql time :0.022961 (s)