News Flash:

Totul despre... balbaiala

11 Martie 2013
2072 Vizualizari | 0 Comentarii
Balbaiala este un termen generic ce defineste vorbirea ce nu urmeaza ritmul si fluenta normala, conventionala. Insa trebuie sa facem diferenta intre balbiala ocazionala si cea patologica. Pe de o parte, incidenta balbaielii este mare atunci cand vorbim repede sau cu incarcatura emotionala mare, dar imediat ce acesti factori sunt indepartati vorbirea revine la normal. Pe de alta parte, afectiunea denumita stiintific balbism sau logonevroza este o tulburare de vorbire ce nu apare daca persoana in cauza este nervoasa, suparata, surprinsa, sau nu stie ce sa spuna, si nu dispare odata cu acesti factori.
Cauzele balbaielii
Balbismul este o tulburare cu etiologie incerta, insa cercetarile din ultimii ani pun balbaiala pe seama unui complex de factori ce tin de fizic, predispozitie psihica si de mediul de dezvoltare. S-a constatat ca factorii psihologici in sine nu declanseaza balbaiala, ci doar o pot agrava: stres, anxietate, rusine, stima de sine scazuta etc.
Este posibil ca la copiii mici balbaiala sa apara ca rezultat al neconcordantei intre aptitudinile de comunicare modeste si complexitatea lucrurilor pe care cel mic vrea sa le spuna. In aceste situatii vorbirea se normalizeaza pe masura ce copilul creste si isi dezvolta aptitudinile de comunicare verbala. Sunt mai predispusi sa se balbaie copiii introvertiti, vulnerabili din punct de vedere afectiv, care necesita multa afectiune.
Tulburarea de vorbire poate fi provocata sau agravata de familia copilului, prin: pedepsirea severa a balbaielii; ironia, luarea in ras si imitarea copilului balbait, in scopul de a-l "dezvata"; obligarea copilului sa vorbeasca in fata unor straini de care se jeneaza; critici continue din partea mamei; hiperprotejarea copilului; intretinerea unor stari conflictuale intre parinti sau parinti si copii.
Balbaiala poate avea si cauze neurologice: intreruperea semnalelor nervoase intre partea vorbirii din creier si aparatul fonoarticulator. Acest lucru se poate intamplala copii, dar mai ales la persoanele care au suferit leziuni cerebrale.
S-au identificat anumiti factori de risc in aparitia balbaielii: prezenta tulburarii la membrii familiei, varsta - copiii care incep sa se balbaie inainte de varsta de 3,5 ani au sanse mai mari de vindecare, durata prezentei tulburarii - cu cat pacientul continua sa se balbaie dupa perioada de 1 - 2 ani, cu atat sunt sanse ca tulburarea sa se cronicizeze, sexul - baietii balbaiti sunt de trei ori mai multi decat fetele.
Simptomele balbaielii
Balbaiala apare in jurul varstei de 3 ani, cand copilul incepe sa vorbeasca in fraze si totodata are primele contacte cu mediul exterior familiei. In functie de dezvoltarea limbajului, balbaiala poate fi temporara (intre 2 luni si 5 ani) si apoi sa dispara, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, sau poate continua si la maturitate (mai putin de 1% din cazuri).
Balbaiala se manifesta prin repetarea unor sunete, silabe sau cuvinte; pauze sau ezitari inaintea sau in mijlocul frazei sau cuvintelor; lungirea sunetelor; blocarea unor sunete si a trecerii aerului, adesea asociata cu blocarea limbii si buzelor; intercalarea cuvintelor si a interjectiilor; comunicarea orala produce frustrare; tensiune in voce. La balbaiti comunicarea poate fi insotita si de indicii fizice: clipit rapid; smucirea capului; tremurarea buzelor sau a maxilarului.
Balbaiala nu este permanenta. De cele mai multe ori un balbait vorbeste normal atunci cand se afla intr-un mediu familial relaxant si se simte in siguranta, atunci cand canta, cand vorbeste cu animalele, sopteste, vorbeste singur, sau cand vorbeste la unison cu un grup de persoane.
Tratamentul balbaielii
Tratamentul de corectare a balbaielii trebuie sa aiba loc dupa maturizarea sistemului nervos central, aparatului fonoarticulator, auzului si constiintei fonematice, precum siin urmatoarele conditii: daca balbaiala este frecventa, este insotita de tensiune faciala si afecteaza interactiunea sociala, creeaza probleme emotionale, continua dupa varsta de 5 ani, sau devine evidenta la scoala, cand copilul incepe sa citeasca in clasa, cu voce tare. Medicamentele nu sunt utilizate pentru tratarea balbaielii.
 Terapie logopeda. Se folosesc mai multe tehnici - controlarea respiratiei, vorbire mai rara, progres gradual de la cuvinte unisilabice la cele plurisilabice si fraze - care ii invata pe pacienti sa minimalizeze balbaiala in timpul vorbirii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la un consens in privinta rezultatelor terapiei - daca unii afirma ca balbaiala nu poate fi tratata, sunt altii care declara ca obiectivul tratamentului trebuie sa fie ameliorarea simptomelor, satisfactia si increderea in sine a pacientului. Tehnicile prin care sunt tratate simptomele balbaielii sunt adesea insotite de terapii care ii ajuta pe pacienti sa reduca starea de anxietate ce insoteste vorbirea.
Daca balbaiala este izolata, se incearca pentru inceput educarea parintilor in privinta atitudinii si monitorizarea evolutiei copilului, in 2 - 4 sedinte la logoped. Daca rezultatele nu sunt pozitive, sau daca balbaiala este asociata cu alte probleme lingvistice sau tulburari psihosociale, se intensifica tratamentul si se prelungeste durata acestuia, in functie de severitatea balbaielii. In cazul copiilor mici terapia logopeda capata un caracter ludic accentuat - exercitiile sunt inlocuite de jocuri, pentru a crea un mediu lipsit de stres.
•  Dispozitive electronice. Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluenta discursului verbal, prin feedback. Aparatul este introdus in urechea balbaitului si, in functie de tipul acestuia, are mai multe efecte: reda vocea purtatorului ca un ecou, pentru ca acesta sa aiba impresia ca vorbeste la unison cu alte persoane; distorsioneaza discursul atunci cand purtatorul vorbeste prea repede, obligandu-l astfel sa nu se grabeasca; blocheaza sunetul vocii, astfel incat vorbitorul nu se poata auzi. Unii balbaiti raspund bine la acest tratament, insa dispozitivele electronice nu inlocuiesc abordarile multiple din cadrul terapiei logopede.
Sfaturi pentru parintii cu copii balbaiti
 Atunci cand discutati cu copilul vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara a-i completa fraza. Concentrati-va asupra a ceea ce spune si nu asupra modului in care vorbeste.
•  Mentineti un contact vizual normal cu copilul in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu atentie. Utilizati expresiile fetei si limbajul non-verbal pentru a-l face sa inteleaga ca ascultati si va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o spune.
•  Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajati-l si felicitati-l atunci cand sunteti multumit de el.
•  Nu-l intrebati prea multe; copilul vorbeste mai degajat atunci cand isi exprima propriile idei. In loc de intrebari puteti comenta ceea ce va povesteste.
•  Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentur a discuta despre balbaiala ca despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica.
•  Creati o atmosfera relaxanta si calma acasa; evitati influentele emotionale negative.
•  Invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa vorbeasca cu copilul (calm, cu pauze si fara intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect.
•  Evitati activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba de activitati care ii fac placere.
•  Scadeti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau fratii sunt gelosi pe el.
•  Nu expuneti copilul unor situatii jenante pentru el, cum ar fi sa vorbeasca in fata unor persoane straine. Nu-l corectati si nu-i spuneti sa se gandeasca inainte de a vorbi.
Autoterapie impotriva balbaielii
Unii specialisti americani au formulat cateva sfaturi pentru persoanele adulte care doresc sa amelioreze simptomele agravate ale acestei tulburari verbale, chiar daca este o solutie temporara.
•  Obisnuiti-va sa vorbiti intotdeauna rar, chiar si atunci cand nu va balbaiti.
•  Incepeti sa vorbiti incet, fara a forta sau prelungi primele sunete de care va temeti.
•  Daca va balbaiti, nu incercati sa mascati acest lucru.
•  Identificati si eliminati orice gest neobisnuit, corporal sau facial, care poate insoti balbaiala sau incercarea de a ascunde ca va balbaiti.
•  Incercati sa opriti cu totul orice comportament de evitare, amanare sau obiceiuri de substitutie.
•  Mentineti contactul vizual cu persoana cu care conversati.
•  Analizati si identificati care sunt muschii ce nu functioneaza corect in momentul in care va balbaiti.
•  Incercati sa vorbiti pronuntand fiecare sunet pe rand, fara a repeta.
•  Incercati sa vorbiti cu inflexiuni si ritm, cu o voce ferma.
•  Acordati atentie fluentei discursului verbal. (sursa: la-psiholog.ro)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

balbaiala cauzele balbaielii simptomele balbaielii terapie logopeda
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1512 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017377 (s)