News Flash:

Top 9 patologii cel mai greu de diagnosticat din istoria medicala

27 Martie 2015
2799 Vizualizari | 0 Comentarii
Procesul de diagnosticare a unei boli seamana uneori mai mult cu munca unui detectiv decat cu cea a unui medic. Pe de-o parte, progresele din medicina au facut munca medicilor mai usoara; pe de alta insa, aparitia de noi boli si virusuri a ingreunat diagnosticarea. Revista americana Newsweek a alcatuit chiar un topul bolilor cel mai greu de diagnosticat din istorie.

Boala Lyme
Borelioza sau boala Lyme este o infectie cauzata de o bacterie, Borrelia burgdorferi, transmisa de capusa Ixodes ricinus, un parazit al rozatoarelor mici, al cerbilor, cainilor si, ocazional, al omului. Nu toate muscaturile de capusa inoculeaza Borrelia, dar este un risc de luat in considerare. Simptomele initiale seamana cu cele ale unei banale gripe: febra, durere de cap si marirea in volum a ganglionilor. Exista insa si cazuri cand maladia prezinta aceleasi simptome ca si scleroza multipla sau boala Alzheimer.

Tipice bolii sunt petele rosii pe piele, care se deplaseaza de colo-colo, dar, uneori, e posibil ca ele sa nu apara. Daca este depistata de timpuriu, boala se trateaza cu antibiotice specifice; daca este nediagnosticata sau neglijata, poate provoca daune grave la nivelul sistemului nevos si al articulatiilor.

Citeste si: 10 maladii extrem de rare

Scleroza multipla

Primele semne pot semana cu cele ale multor boli neurologice, de la slabiciune musculara si oboseala pana la problemele la vezica. De asemenea, boala poate aparea treptat sau se poate instala "in episoade", cu faze de remisie si recidiva.
Cauza sclerozei multiple, boala descrisa pentru prima oara la mijlocul anilor 1800, este inca necunoscuta; specialistii cred ca ar putea juca un rol in aparitia ei factorii imunologici, de mediu si predispozitia genetica.

Nici mecanismul bolii nu este clar in totalitate dar, in linii mari, este vorba de o adevarata drama care are loc in interiorul organismului uman: sistemul imunitar (sau mai exact unele dintre celulele acestuia) declara razboi intregului organism.
Limfocitele T ataca, din greseala, invelisul care acopera nervii - alcatuit dintr-o substanta numita mielina -, in cel mai pervers dintre moduri: devorand-o si provocand leziuni in placi.

Mielina este ca izolatia cablurilor electrice: daca este deteriorata, firele raman descoperite, iar transmisia impulsurilor electrice de la creier la celelalte parti ale corpului este ingreunata sau intrerupta cu totul. Boala echivaleaza cu un proces progresiv de paralizie.

Citeste si: Ciudatenii in medicina: sindromul Lazar

Sindromul oboselii cronice
Descoperita in 1988, boala este una cat se poate de perfida: ca si cum organismul afectat ar suferi de gripa neincetat. Sistemul imunitar este permanent solicitat si, in timp, puterea lui slabeste.

Sindromul oboselii cronice, cum a fost maladia definita de Centers for Diseases Control din Atlanta in 1994, este caracterizat, desigur, de oboseala (care dureaza peste 6 luni si nu este indepartata de odihna), dar una asociata cu alte 4 sau mai multe simptome, printre care dereglari de memorie, dureri musculare, dureri de cap, somn neodihnitor, ganglioni limfatici durerosi, faringita.

Nu exista teste diagnostice, in pofida faptului ca pacientii prezinta semne de anomalii imunologice, neurologice si endocrine. Boala nu are inca un tratament si inca i se cauta cauza. Dar si aici exista multe teorii, de la infectia cu nano-bacterii (a caror existenta, insa, nu este deocamdata clara) la reactiile autoimune declansate in urma unor infectii. Un studiu a demonstrat o legatura intre acest sindrom si un tip de retrovirusuri denumite XMRV.

Fibromialgia
Potrivit unui studiu recent al reumatologilor americani, boala nu trebuie definita doar prin durerea specific localizata, ci si pe baza altor elemente, precum oboseala, vertijul si sindromul de colon iritabil. Dureri musculare, oboseala, hipersensibilitate la durere si la atingere sunt cateva simptome ale fibromialgiei.

Este o maladie foarte controversata, cum este si sindromul oboselii cronice: unii experti dau vina pe cauze biologice, altii o considera o dereglare psihologica si mai exista si cei care considera ca este declansata de un ansamblu de factori fizici si psihologici. Ambele boli intra in categoria "sindroamelor inexplicabile clinic": simptomele sunt reale, dar nu exista un consens asupra cauzelor declansatoare. si nici tratament.

Straniu in medicina: de la barbatul cu sange verde pana la fetita cu opt membre

Prostatita
Circa un barbat din zece sufera de prostatita, o forma de inflamare a prostatei. in cea mai mare parte dintre cazuri (90 - 95%), cauzele declansarii bolii sunt necunoscute si nu pot fi corelate cu infectii bacteriene. Simptomele sunt diverse: dureri pelviene, rectale, abdominale, oboseala si urinare frecventa.

Multa vreme, medicii au crezut ca prostatita este cauzata de infectii bacteriene persistente, recurgandu-se, adeseori, la terapii cu antibiotice. Acest drum a fost de-acum abandonat, iar pacientilor le sunt prescrise tratamente paliative sau, in cazuri extreme, interventii chirurgicale pentru indepartarea tesutului inflamat.

Sifilisul

Timp de secole a fost cea mai raspandita boala venerica, extrem de greu de diagnosticat. Asta pentru ca, in stadiul final, sifilisul prezinta simptome ale multor alte boli. Este si la ora actuala considerata una dintre cele mai periculoase infectii cu transmitere sexuala si, netratata, provoaca grave probleme cardiace si la nivelul sistemului nervos.

In prezent, poate fi diagnosticata prin intermediul unor teste simple de laborator si tratata cu penicilina. Totusi, leziunile provocate de bacteria care o provoaca sunt permanente.

Lupusul eritematos sistemic
Bolile autoimune sunt cauzate de o "revolta" a sistemului imunitar, care "intoarce armele" tocmai impotriva organelor pe care ar trebui sa le apere. Aceste boli sunt in progresie constanta, numarul lor fiind, in prezent, de peste 80, printre care si lupusul eritematos sistemic.

Nu exista tratamente, nu este inteleasa cauza (si in acest caz, cele mai acreditate teorii asociaza boala tot unor infectii cu retrovirusuri). Nu este o boala usor de diagnosticat, iar primele simptome ii induc de multe ori in eroare pe medici: oboseala, dureri in diferite parti ale corpului, deficiente cognitive.

In 50% din cazuri, boala poate fi descoperita gratie unui eritem in forma de fluture, care apare pe chipul bolnavului in zona dintre pometi si nas. Altminteri, cand acest simptom nu este prezent, diagnosticarea maladiei este foarte complicata si necesita numeroase teste clinice pentru excluderea altor diagnostice.

Citeste si: Ciudatenii in neurologie: de la sindromul mainii straine pana la Alice in Tara Minunilor

SIDA
Boala a anilor '80, despre care, in afara mediilor academice, se vorbeste - la televizor sau in ziare - tot mai putin, SIDA reprezinta, totusi, o problema departe de a fi rezolvata. Peste 95% dintre noile cazuri sunt detectate in tarile in curs de dezvoltare, iar HIV, virusul care o declanseaza, a infectat, pana in prezent, peste 33 milioane de persoane in intreaga lume.

Multa vreme, SIDA a reprezentat un adevarat mister clinic, pana cand i s-a descoperit originea virala. Nu exista tratament care s-o vindece; medicamentele existente la ora actuala permit o incetinire a progresului bolii dar, in cele din urma, aceasta duce la decesul bolnavului.

Febra puerperala

Potrivit estimarilor, aceasta boala a ucis mii de femei lauze, intre secolele XVIII si XIX. in perioada dintre 1831 si 1843, la Maternity Hospital din Londra, din 10.000 de femei internate pentru a aduce pe lume copii, mureau 600, in vreme ce la Royal Maternity Charity, unde lauzele se aflau doar sub supravegherea moaselor, nu mureau decat 10.

Straniul fenomen a aparut si la Spitalul din Viena si i-a atras atentia medicului de origine maghiara Ignác Fülöp Semmelweis: in 1846, din 4.000 de lauze internate in pavilionul 1, aflat sub supravegherea medicilor, 459 (11%) cazusera victime febrei puerperale; in pavilionul alaturat, unde operau doar moasele, mortalitatea era insa de doar 1%. Semmelweis s-a gandit ca boala ar putea fi transmisa de o infectie luata de medici de la cadavrele pe care le autopsiau si transmisa femeilor asistate la nastere; le-a impus acestora sa se spele pe maini cu clorura de calciu (un puternic dezinfectant) inainte de a se apropia de ele, iar mortalitatea a scazut rapid, la 5% in 1847 si la 1% in 1849.

Rasplata? Semmelweis a fost concediat pentru ca si-a permis sa dea ordine colegilor medici fara a avea caderea s-o faca. S-a mutat la un spital din Ungaria, unde, dupa ce a reusit sa reduca si aici mortalitatea feminina, a fost defaimat de stiinta oficiala si internat intr-un spital de nebuni, unde a si murit, in 1865, din cauza batailor aplicate de gardieni. Aveau sa treaca alti 70 de ani (1937) pana cand medicii sa inteleaga ca trebuie sa-si dezinfecteze mainile.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

diagnosticare boala lyme borelioza borrelia burgdorferi fibromialgia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1787 (s) | 23 queries | Mysql time :0.037606 (s)