News Flash:

Sindromul Alport

3 Ianuarie 2012
3461 Vizualizari | 0 Comentarii

Sindromul Alport insumeaza un grup de tulburari heterogene mostenite ale membranelor bazale de la nivelul rinichiului, frecvent incluzand si alte structuri precum cohleea si ochiul. In 1927 Alport descrie pentru prima data combinatia dintre nefrita ereditara progresiva si surditatea senzo-neurala.

Aceste tulburari sunt rezultatul unor mutatii la nivelul genei colagenului tip IV (COL4A3, COL4A4, COL4A5). Colagenul este o proteina fibroasa care formeaza structura de rezistenta la nivelul membranei bazale (o foita subtire care separa si sustine celulele si prin care se realizeaza diverse schimburi). Transmiterea se face dominant legata de X in 80% din cazuri, recesiv autozomal in 15% din cazuri si dominant autozomal in 5% din cazuri.

Sindromul Alport este o afectiune rara, in SUA frecventa sa fiind de 1 la 5000 de pacienti, iar in Europa se estimeaza ca 2,3% din cazurile de insuficienta renala in stadiul terminal se datoreaza sindromului Alport, fara ca aceasta afectiune sa survina preferential la vreuna dintre rase.

Forma comuna, dominanta legata de X, afecteaza preferential barbatii, cu progresie spre insuficienta renala cronica in proportie de 90% in a patra decada de viata. Femeile prezinta forme mai blande de boala, desi ultimele studii arata o morbiditate renala crescuta la femeile ce dezvolta proteinurie si pierdere a auzului. Forma autozomal recesiva afecteaza ambele sexe in mod egal.

Aspecte genetice
Consultul genetic este necesar iar analizele sunt obligatorii daca biopsia de piele si cea renala nu ofera date suficiente. Screeningul pentru mutatiile COL4A3, COL4A4, COL4A5 este excesiv de costisitor si dificil de efectuat, nefiind accesibil unor centre medicale. Mai mult chiar, detectarea mutatiei COL4A5 este prezenta doar la 50% din cazuri asadar analiza genetica trebuie sa fie dedicata diagnosticului prenatal, cand acesta este justificat, ori la cazurile cu transmitere dovedita in familie.

Semne clinice
Au fost identificate doua subtipuri clinice ale sindromului Alpont, pe baza ratei de progresie. Primul este subtipul juvenil, ereditar, in care IRC apare la varsta de aproximativ 20 de ani, al doilea subtip este cel adult, in care IRC apare dupa varsta de 40 de ani. Copiii cu sindrom Alport prezinta o dezvoltare normala fízica si intelectuala, desi a fost descrisa de curand o forma rara de deletie a unei gene de pe cromozomul Xq22.3, care include, pe langa sindromul Alport, si retard mental.

Practic, sunt trei afectiuni ce caracterizeaza sindromul Alport: insuficienta renala cronica (IRC), surditatea pentru sunete cu frecventa inalta si tulburari oculare (ulceratii corneene, lenticuloza anterioara), ce duc la miopie avansata si chiar la orbire.

Cel mai frecvent simptom este hematuria, prezenta inca din copilarie sub forma de microhematurie persistenta; episoadele de hematurie franca, precipitate uneori de infectii respiratorii sunt comune primelor doua decade de viata.

Hipertensiunea arteriala, edemele si sindromul nefrotic apar in a doua decada de viata; odata cu instalarea insuficientei renale pot deveni evidente si simptomele anemiei si osteodistrofiei.

Pierderea bilaterala senzoneuronala a auzului pentru sunetele cu frecventa inalta incepe din copilaria tarzie si adolescenta, putind fi detectata in stadiile incipiente numai prin intermediul audiometriei. Pe masura ce boala progreseaza, ea se extinde si la sunetele cu frecventa joasa, inclsiv la cele conversationale, iar pacientii ajung sa necesite aparate auditive. 50% dintre barbatii cu Sindrom Alport prezinta surditate pana in jurul varstei de 25 de ani, iar pana la 40 de ani 90% dintre ei sunt surzi.

Tulburarile oculare includ ulceratii corneene si lenticuloza anterioara, patognomonica pentru sindromul Alport, prezenta la aproximativ 25% dintre copiii afectati), ce duc la miopie avansata si chiar la orbire. La orice copil cu hematurie microscopica persistenta trebuie cautat cu atentie un istoric familial de hematurie, surditate timpurie si insuficienta renala, in special la barbati.

Asocierea cu leiomiomatoza difuza esofagiana sau genitala feminina apare mai frecvent la subtipul juvenil. Simptomele apar in copilaria tarzie si includ disfagie, varsaturi postprandiale, bronsita recurenta, dispnee, tuse, stridor, leiomiomatoza vulvara sau clitoridiana.

Sfat genetic
Sfatul genetic este diferit in functie de modul de transmitere al afectiunii in familie. In forma dominanta legata de X, riscul pentru descendenti difera de sexul acestora. Fetele unui tata afectat pot manifesta boala sub o forma mult mai blanda, baietii lui fiind sanatosi (ei mostenesc de la tata cromozomul Y si nu cromozomul X cu gena mutata). O femeie care poarta gena cu mutatie poate avea ½ din descendenti afectati, fetele cu forme mai atenuate de boala, baietii cu forme grave.

In forma recesiv autozomala ambii parinti sanatosi dar purtatori ai genei cu mutatie au un risc de 25% de a avea copii afectati.

Forma dominant autozomala este foarte rara, un parinte afectat are un risc de 50% de a transmite boala copiilor sai, indiferent de sexul acestora.

Diagnostic prenatal
Este indicat in sarcinile cu risc si se realizeaza prin metoda directa cand anomalia genei (sau genelor, in caz de transmitere autozomal recesiva) implicate a fost pusa in evidenta si prin metoda indirecta, in special in formele dominant legate de X familiale. Analiza moleculara se face, de obicei, pe vilozitati coriale, in saptamana 11-12 de sarcina. Obisnuit testul molecular nu se face daca fatul este de sex feminin, avand in vedere forma atenuata a bolii.

Evolutie si prognostic
Prognosticul afectarii renale depinde de tipul mutatiei. Aproximativ 90% dintre pacienti dezvolta IRC inaintea varstei de 40 de ani. Pentru cei ce ajung la IRC inainte de 25-30 de ani, mutatia masiva a genei COL4A5 este mai mult ca sigur, prezenta.

Prognosticul femeilor cu forma dominant legata de X este bun, rar dezvolta IRC (12% pina la 40 de ani si 30% pina la 60). Factorii de risc pentru predictia unui prognostic prost, in copilarie, sunt: hematuria masiva, proteinuria cu valori asemanatoare sindromului nefrotic, precum si leziunile membranei bazale glomerulare la examinarea electron-microscopica.

Tratament
Nu exista un tratament al acestei afectiuni. Se studiaza terapia genica dar si studii pe animale folosind lantul alpha-5 (IV) de colagen uman (la ciini cu sindrom Alport forma legata de X. Tot studii pe animale sugereaza efecte benefice ale inhibitorilor de enzima de conversie a angiotensinei (IECA) avand ca efect reducerea proteinuriei si a progresiei spre IRC, cu sau fara hipertensiune adaugata. Unele studii necontrolate si pe loturi mici arata beneficiul utilizarii cyclosporinei ce reduce proteinuria. Transplantul renal este solutia pentru cei cu IRC decompensata, cu supravietuire buna a grefei renale.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sindromul alport aspecte genetice semne clinice sfat genetic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1476 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013311 (s)