News Flash:

Sfatul psihoterapeutului: "Mi-e teama ca ma va parasi. Ce sa fac?"

18 Ianuarie 2013
3007 Vizualizari | 0 Comentarii

Se intampla adesea sa fi trecut prin multe, desi esti foarte tanara. Iar cand experientele ti se par mai mult sau mai putin similare, repetate, te intrebi daca nu e ceva in neregula cu tine sau mergi mai departe, desconsiderand existenta legaturii? Iata povestea unei cititoare postata pe Eva.ro in ce priveste acest subiect:

Am 22 de ani si simt ca lumea mea se naruie... In 2007 am suferit din cauza a doua relatii si simt ca nu mai am putere sa merg inainte... Ma simt coplesita de ganduri si mai ales de intrebarile la care nu am reusit sa aflu raspunsul.

Prima relatie care s-a terminat a durat 1 an si 5 luni. A fost o relatie in care am suferit mult din cauza prejudecatilor si a celor din jur, care nu erau de acord cu noi. Am trecut prin foarte multe impreuna, iar spre sfarsit am inceput sa cedam amandoi, ne certam foarte des din cauza unor lucruri minore, nu mai aveam rabdare unul cu altul. Il iubeam enorm, poate nebuneste, simteam ca sunt in stare de absolut orice.

La un moment dat, in luna iunie, iubitului meu de atunci i-a venit o idee, "sa luam o pauza"; mi s-a parut o modalitate de a fugi de probleme... Pauza a durat aproximativ o saptamana, dupa care ne-am intalnit si mi-a spus ca el nu mai vrea sa fim impreuna, pentru ca relatia noastra este imposibila. La insistentele mele, mi-a spus ca el se intalneste cu altcineva si ca vrea sa aiba o relatie cu persoana respectiva. Am refuzat sa cred ca s-a terminat si am insistat sa ne impacam.

Pana in luna august am tot "negociat" si pana la urma am incercat din nou sa vedem daca mai putem fi impreuna. Intre timp, am aflat multe lucruri care m-au scarbit si care m-au facut sa renut definitiv, am luat o hotarare, si anume, ca nu mai vreau sa continui agonia; am inteles intr-un final ca relatia nu avea nici un viitor...

Prin urmare, in luna septembrie mi-am continuat viata, desi sufeream in continuare pentru "iubirea imposibila".

Am intalnit un baiat care ma facea sa rad cand de fapt as fi vrut sa plang, ma facea sa visez cand de fapt mi-as fi dorit sa se termine viata... Treptat-treptat, acest al doilea baiat a intrat in sufletul meu si mi-a propus sa incercam impreuna, "tinandu-ne de mana", sa infruntam viata. Stia in mare parte prin ce trecusem si i-am spus ca trebuie sa aiba rabdare cu mine, ca am nevoie de multa atentie si afectiune; mi-a spus ca nu era asta o problema.

In concluzie pe parcursul ultimelor 3 luni din anul 2007 am fost impreuna. In primele 2 luni a fost foarte frumos, ne intalneam foarte des, ne simteam bine impreuna... Mi-a spus ca ma iubeste si ca simte ca ar putea sa traisca cu mine pentru tot restul vietii, mi-a propus chiar sa ne casatorim in 2009, cand voi termina eu facultatea. Ultima luna a fost o perioada mai grea pentru amandoi, a avut niste probleme de care nu prea vroia sa-mi povesteasca si am simtit ca ceva nu este in regula, am simtit ca nu are incredere in mine si nu prea am incercat sa-l inteleg...

Deja nu ne mai intalneam asa de des, imi spunea tot timpul ca este ocupat, nu ma mai suna, nu prea imi mai dadea atentie cand ne intalneam si am incercat sa vorbesc cu el, i-am spus ca nu mi se pare o situatie tocmai normala si mereu imi raspundea ca mi se pare mie, ca el ma iubeste si vrea sa fim in continuare impreuna. La un moment dat, a recunoscut ca intr-adevar are niste probleme pe care o sa le rezolve si apoi totul va fi bine ca inainte, totul va reveni la normal.
Relatia era destul de tensionata, am incercat sa-l las in pace, sa nu mai pun prea multe intrebari... dar intr-o dimineata, dintr-un motiv prostesc, am "tipat" la el, de fapt am ridicat tonul... S-a suparat foarte tare si mi-a spus ca este foarte dezamagit si trebuie sa-l las in pace, sa incerce sa treaca peste faptul ca am tipat la el, nu poate sa accepte asa ceva, pentru ca nici parintii lui nu au tipat la el. Mi-am cerut scuze in toate modurile posibile, mi-a spus sa las lucrurile asa si o sa-i treaca...

In aceeasi seara, am iesit cu o prietena la un suc; imediat dupa ce am ajuns in barul respectiv l-am vazut pe iubitul meu intrand, si nu era singur, era cu o colega de munca, pe care o cunosteam si eu. Mi-a facut cu mana si s-au asezat amandoi la o alta masa. In final, cand am plecat, m-am dus pe la ei sa ii salut si la sfarsit am vrut sa il sarut; s-a ferit, nu m-a lasat sa il sarut si mi-a spus ca o sa discutam mai tarziu despre asta.

Mai tarziu am incercat sa-l sun; stiam ca ajunsese acasa, dar nu a vrut sa imi raspunda pe motiv ca era foarte nervos si dezamagit de mine, a zis ca cel mult poate sa vorbeasca cu mine pe messenger. In discutia de pe messenger mi-a spus ca nu a trecut peste faptul ca am tipat la el si ca in bar l-am pus intr-o situatie penibila si de asemenea am facut-o pe domnisoara, o "amica foarte buna de a lui", sa se simta foarte prost. Concluzia, din ceea ce am vorbit, a fost ca are nevoie de timp sa-si puna ordine in ganduri si sentimente, ca urmeaza in viitorul apropiat sa vorbim si sa stabilim daca vom mai fi impreuna sau nu; ramasese relatia noastra in statutul de "suntem dar nu suntem impreuna", cum a spus el.

Totul s-a intamplat cu o saptamana inainte de Craciun; a venit si Craciunul, dar nu am primit nici un raspuns; i-am cumparat un cadou pe care l-a refuzat. A venit Revelionul, nu l-am petrecut impreuna, a trecut si el si am ramas in aceasi situatie. Acum cateva zile am vorbit din nou, foarte putin, pe messenger si am incercat sa aflu un raspuns. Nu am reusit, mi-a spus aceleasi lucruri, ca nu se simte in stare sa vorbeasca sau sa ma vada pentru ca este foarte suparat si dezamagit. Din cate am "auzit" - nu este o informatie sigura - el a petrecut Revelionul impreuna cu domnisoara...

Sunt foarte dezamagita de viata si de persoanele care ma inconjoara si ma intreb unde gresesc, ce ar trebui sa fac altfel...

In cele 3 luni am ajuns sa il iubesc foarte mult si sa-mi doresc sa avem o familie impreuna... Acum insa nu stiu ce sa fac, sa astept un raspuns sau sa consider tacerea raspunsul la intrebarile mele. Pe de alta parte, eu il stiam o persoana sincera si directa; cand avea ceva de spus o spunea fara nicio problema... nu pot sa cred ca m-am inselat atat de tare... Stie ca astept un raspuns de la el, stie ca il iubesc si ca vreau sa fim impreuna, de ce nu poate sa-mi dea un raspuns? L-am intrebat direct, nu pe ocolite, si asteptam de asemenea un raspuns direct... Am incercat in repetate randuri sa iau legatura cu el, dar nu am reusit...

Sunt momente in care sunt sigura ca ma iubeste, ca vom fi din nou impreuna, si momente in care cred ca totul a fost o minciuna... Oare care este adevarul si ce ar trebui sa fac in continuare?
 
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:

Buna Loredana,

Ceea ce remarc este preocuparea ta, framantarile tale, gandurile tale, pe scurt chinul tau permanent. Indiferent daca esti in relatie sau nu cu cineva, mereu pari ca te invarti intr-un cerc al gandurilor si ideilor. Este foarte dificil sa procedezi astfel. In aceasta framantare apare sistematic ideea de suferinta. Daca recitim textul, vedem destul de clar cateva idei:

- Suferi din cauza prejudecatilor celor din jur.
- Suferinta pentru iubirea imposibila petrecuta deja.
- "Sunt foarte dezamagita de viata si de persoanele care ma inconjoara si ma intreb unde gresesc, ce ar trebui sa fac altfel..."
- Starea de suferinta pare a se repeta constat, mie asa mi se pare din textul tau.

In relatiile cu ceilalti, pare un intreg joc al intalnirii si separarii. O trecere, fireasca, dar in care celalalt joaca rolul celui care pleaca pentru altcineva. Este aproape un scenariu care se repeta. Momentele amintite nu par foarte diferite - este o perioada in care exista piedici (in prima prejudecatile, in a doua starea de "soc" concretizata in cerinta de a avea rabdare). Aceasta perioada este una frumoasa, in care lucrurile se intampla pozitiv.

La un moment dat apare un conflict care este asociat cu prezenta unei alte partenere. Ce se repeta este relatia frumoasa - piedica, respectiv separare - a treia persoana.

Intrebarea care mie mi se pare logica - ce se petrece cu acest scenariu? Ai putea spune ca nu este relevant, intrucat nu sunt decat doua momente relatate. Este posibil sa fie asa, insa sunt momentele selectate inconstient de protagonista. In favoarea ideii ca exista un scenariu ar mai fi si senzatia de greseala pe care o are autoarea unde ea foloseste pluralul (dezamagita de viata si de persoanele care ma inconjoara). Eu inteleg ca nu este vorba doar despre el, ci despre o relatie a sa cu cei din jur, ceea ce se asociaza inerent cu obiectele interne (persoanele din interior).

Daca ar fi intr-o relatie terapeutica, am avea alte asociatii libere ale protagonistei, prin care am putea intelege mai bine ceea ce se petrece. In lipsa lor, putem presupune ca starea de dezamagire este mult mai generala si as putea specula spunand ca aceasta exista dinaintea acestor relatii si ca are o contributie la ceea ce s-a petrecut. Insa ceea ce nu pot explica din lipsa de date este felul in care se intampla aceasta.

Prin decodarea acestui scenariu de viata, am putea sa raspundem la intrebarea - unde greseste, ce face la fel sau cum se intampla lucrurile. Analiza acestor lucruri insa face obiectul unei relatii terapeutice. In esenta lucrurile care se intampla astfel nu sunt cele legate de decizii, ci sunt stari interioare, prin care cineva reuseste sa inteleaga lucrurile asa cum sunt.

Poate ca ar merita sa reformulam ultimele cuvinte din scrisoare - "Sunt momente in care sunt sigura ca ma iubeste Sunt momente in care sunt sigura ca ma iubeste, ca vom fi din nou impreuna, si momente in care cred ca totul a fost o minciuna... Oare care este adevarul si ce ar trebui sa fac in continuare?"

Sunt momente in care sunt sigura ca sunt iubita si momente in care cred ca cei ce spun ca ma iubesc mint. Nu mai stiu care este adevarul, nu stiu ce simt nici eu, nici ei. Am nevoie sa ma simt iubita. Acesta sa fie mesajul tau?

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

doua relatii prima relatie iubitului meu iubirea imposibila
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1672 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021865 (s)