News Flash:

Sfatul psihologului: Cum trecem peste o trauma in familie

14 Februarie 2013
1344 Vizualizari | 0 Comentarii

Un moment care ne pune în primejdie viaţa, sănătatea psihică ori care se soldează cu moartea persoanelor de lângă noi poate fi înţeles ca o traumă.

Unii dintre noi sunt structuraţi să „proceseze” evenimentul care le-a întors viaţa pe dos. Să-l facă parte din sistem şi să funcţioneze cu el. Aparent, aceşti oameni merg mai departe ca până atunci. Însă există momente în care trauma revine.

De exemplu, pot avea o ieşire nervoasă la un eveniment minor, care le aduce aminte de trauma ascunsă. Şi ce dacă, am putea spune, dacă în 90% din timp se comportă normal? Oare să fie bine aşa?

Şi sufletul plânge

Majoritatea reacţionăm puternic la o traumă: în primele săptămâni, suferim şi nu acceptăm realitatea care ne-a lăsat suferinţă în suflet.

E starea în care nu mai simţim nimic şi când lucrurile trec pe lângă noi.

E momentul de doliu al organismului. Îşi cere dreptul să plângă.

După această perioadă, lucrurile ar trebui să revină încet pe cursul firesc şi ştiut.

Nu evita să-ţi aminteşti!

Dacă stările de nelinişte se menţin după o lună de la eveniment, atunci ar trebui să iei măsuri.

De gestionare a emoţiilor, nu de controlare a lor. Primul pas: retrăieşte tot ce ţi s-a întâmplat.

În timp, emoţiile se vor estompa. Psihologii spun să nu te fereşti de locurile şi de obiectele care-ţi aduc aminte de evenimentul neplăcut.

În timp, toţi stimulii care-ţi trezesc amintiri neplăcute  se neutralizează, iar psihicul se va desensibiliza.

În cuvinte mai puţin „ştiinţifice”, vei deveni indiferent. Un pas important este să şi povesteşti ce ţi s-a întâmplat.

De mai multe ori, până ajungi să fii tu martor la incident.

Doctor Click! Sănătate vă sfătuieşte

Bogdana Bursuc, psiholog clinician Mind Institute, Bucureşti

În cazul unei traume, vindecarea nu vine din faptul că trecem peste, ci din faptul că integrăm acel eveniment în viaţa noastră.

Gândesc astfel: trebuie să mă „prezint” cu evenimentul ăsta în viaţa mea, pentru că-mi va fi din ce în ce mai greu să mă străduiesc să mă comport ca şi cum aş fi trecut peste.

Prima recomandare e să trăiesc ce simt: groază, neputinţă, suferinţă, pierdere.

Toate astea nu spun despre noi că suntem persoane slabe, ci că, în condiţiile astea, e normal să ne comportăm aşa.

Este un mit că trebuie să evităm lucrurile care ne amintesc de incident. Intervenţia pentru stresul posttraumatic nu se face imediat după incident.

Mintea trebuie să fie lăsată măcar o lună ca să-şi găsească singură soluţia.

În general, persoanele care au mai trecut prin evenimente traumatice sau au o problemă de sănătate emoţională (depresie) ar trebui să solicite ajutor specializat ca să poată trece peste o traumă.

 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

eveniment minor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1590 (s) | 35 queries | Mysql time :0.021290 (s)