News Flash:

Orice copil normal trece prin 100-150 de viroze pana la varsta de 5 ani

23 Septembrie 2011
4434 Vizualizari | 0 Comentarii
dr Marcel Burlacu
Rinofaringita e caracterizata de debutul brusc, în plina stare de sanatate, cu febra, nas înfundat, stranut, rar tuse, agitatie, scaderea apetitului, uneori varsaturi si/sau scaune moi • Faza virala a bolii se manifesta prin febra moderata, sub 38,5 grade, agitatie, refuzul alimentatiei, somnolenta, nas înfundat, stranut, tuse si nu necesita antibiotic Prevenirea complicatiilor bacteriene însa, prin administrarea precoce de antibiotice, este o utopie, deoarece poate surveni o infectie cu un microb rezistent la antibioticul utilizat

La copilul sub 2 ani, cea mai frecventa afectiune respiratorie este rinofaringita acuta, altfel spus banalul "rosu în gât". Boala este caracterizata de debutul brusc, în plina stare de sanatate, cu febra, nas înfundat, stranut, rar tuse, agitatie, scaderea apetitului, uneori varsaturi si/sau scaune moi. Alteori, debutul poate fi lent, cu înfundarea nasului si stranut, apoi cu aparitia treptata si a celorlalte simptome. Examinarea faringelui (fundul gâtului) arata ca el este rosu. Specificul faringelui ca organ este acela ca aici are loc încrucisarea între aerul care patrunde prin nas, pentru a ajunge în plamâni, si alimentele care trec din gura spre stomac. Astfel, acest organ sufera atât de afectiuni digestive, cât si de cele respiratorii, mai exact virusurile care ataca cele doua sisteme ating si faringele, dând rinofaringita acuta. De ce rinofaringita si nu faringita sau rinita ori amigdalita? Pentru ca sub 2 ani, sistemul imunitar al copilului nu poate localiza infectia la una dintre aceste structuri si sufera întreg faringele.

Complicatiile
Odata considerat acest diagnostic, medicul stabileste o conduita de urmat, dar majoritatea parintilor întreaba "- De unde sa o fi luat?" si  "- Pot sa-i dau ceva preventiv?". La întrebarea "- De unde sa o fi luat?", raspunsul consta in faptul ca boala e preponderent generata de o infectie cu un virus. În unele cazuri, acest prodrom viral este urmat de o suprainfectie bacteriana (care are nevoie de un antibiotic). Doar unii microbi sunt suficient de agresivi (streptococi, bacil difteric) încât sa dea rinofaringita fara prodrom viral. Boala se transmite prin contact interuman. Colectivitatile de copii (crese, locuri de joaca), locurile aglomerate (tramvai, autobuz, supermarket) furnizeaza constant cazuri noi. Faza virala a bolii e caracterizata de febra moderata, sub 38,5 grade, agitatie, refuzul alimentatiei, somnolenta, nas înfundat, stranut, tuse si nu necesita antibiotic. Faza bacteriana (microbiana) este cu febra mare de 40 de grade si peste, adauga ganglioni mariti la gât, varsaturile sunt constante, apare puroi în gât, pot exista si scaune moi frecvente. Lucrurile se pot complica cu deshidratare acuta sau convulsii febrile. 

Orice viroza rino-faringiana este ca o "gripa"
Întrebarea "- Pot sa-i dau ceva preventiv?" este, de regula, plasata nepotrivit, impropriu, parintele dorind un medicament care sa previna aparitia de noi simptome sau complicatii. Trebuie înteles ca orice viroza rino-faringiana este ca o "gripa". Copilul simte cam aceleasi lucruri ca noi, adultii, când avem gripa si întocmai ca în gripa, dupa contaminare, totul curge ca pe tobogan, de neoprit, de la simpla înfundare a nasului la febra mare sau imobilizarea la pat. Prevenirea complicatiilor bacteriene însa, prin administrarea precoce de antibiotice, este o utopie, deoarece poate surveni o infectie cu un microb rezistent la antibioticul utilizat.

Structurile producatoare de anticorpi protectivi se afla în peretele intestinal
Preventia în adevaratul sens al cuvântului se poate realiza prin mijloace naturale sau medicale de stimulare a imunitatii copilului. Se va retine faptul ca 98% dintre structurile producatoare de anticorpi protectivi se afla în peretele intestinal (intestinul este cel mai mare organ limfatic), iar pe de alta parte fiecare copil normal trece pâna la vârsta de 5 ani prin 100 - 150 de viroze minore - aproape de neobservat sau mai pronuntate - ca raceli banale, care îi vor consolida sistemul imunitar pentru toata viata. Protectia prin mijloace naturale este data de faptul ca orice copil nou-nascut are în organism un cuantum de anticorpi protectivi transmisi de la mama si identici cu ai acesteia, care persista pâna spre vârsta de 9 luni (cum marea majoritate a mamelor au facut "varsat de vânt", de exemplu, boala apare, de regula, dupa 9 luni de viata). Se petrece la fel cu agentii care dau rinofaringita. Boala apare cu certitudine la copil daca mama este "racita", atinsa de un virus fata de care nu are anticorpi.

Remediul cel mai bine cotat este stoarcerea de sân în nasul copilului
Aceasta protectie naturala trebuie speculata si, de aceea, pâna la 9 luni se fac primele administrari de vaccinuri, ca mijloace medicale de stimulare a imunitatii pentru bolile transmisibile cele mai grave sau frecvente (difterie, tetanos, tuberculoza, tuse convulsiva, poliomielita etc.). A doua linie de protectie naturala este data de alimentatia la sân. Laptele uman este "un aliment viu", prin continutul sau de celule de aparare, anticorpi, agenti ce blocheaza aderenta virusurilor sau imobilizeaza bacteriile. În rinofaringita, remediul cel mai bine cotat este stoarcerea de sân în nasul copilului. Acest gest aduce un lichid cald, izoton cu secretiile, steril si util, verificat de 100.000 de ani de evolutie a speciei om. Ulterior picurarii de sân în nas, copilul poate stranuta si împroasca secretiile care îl împiedicau sa respire ori înghite laptele cu secretii, iar rezultatul este desfundarea nasului.

Exces de igiena
A treia cale de protectie naturala (cronologic prima) este încurajarea nasterilor naturale. Copilul aflat înca în uterul mamei are lichid amniotic în plamâni si mereu tot înghite lichid. Lichidul amniotic este steril, dar contine celule amniotice. Odata cu nasterea, copilul trece printr-un jgheab strâmt, însa intens contaminat cu micro-organisme: bacterii, virusuri, ciuperci. Este „stors" lichidul din plamâni pentru ca ei sa expandeze apoi ca niste bureti dupa nastere, iar secretiile cu microbi contamineaza pielea nou-nascutului. Înghitirea de secretii contaminate este o constanta si constituie prima provocare pentru sistemul imun (din tubul digestiv) spre a produce primii anticorpi proprii (ai copilului, diferiti de ai mamei). Teoria igienica sustine ca marele numar de copii cu astm si alergii se datoreaza excesului de igiena la care sunt supusi nou-venitii pe lume astazi:

nastere aseptica prin cezariana; scutece sterile opuse pieilor de animal de altadata; spalarea si dezinfectarea sânului înainte de supt; alimentatia cu lapte steril de la cutie; alimentatia cu alimente sterile de la borcanele (nu cu alimente mestecate de mama si regurgitate - ca la lupi - cum au crescut oamenii pâna acum 30 de ani).

Toate cele de mai sus plus alimentele coapte, fierte, mixate mentin prea mult timp inocent sistemul imunitar, iar când el se porneste face anticorpi inutili ca aceia împotriva unor alimente, dezvoltându-se alergii, sau raspunde în exces la provocari virale minore, ca în astmul bronsic. Calea de mijloc de urmat ar fi sprijinirea nasterilor naturale, a alimentatiei la sân, cu evitarea inter-contaminarilor inutile, mentinerea unei bune igiene si utilizarea de pro-biotice ca tablete, picaturi, iaurt lacto-activ sau cel mai bine preparat în casa. Este de retinut ca iaurturile preambalate sunt pasteurizate, adica moarte, fara continut bacterian, care sa provoace în vreun fel sistemul imunitar.

Rinofaringita, cea mai frecventa afectiune a copilului sub 2 ani
Tratamentul rinofaringitei acute cuprinde patru obiective: plasarea copilului în conditii de siguranta (pat), fara curenti de aer, cu temperatura potrivita (la domiciliu sau în spital); suspendarea cauzei generatoare; combaterea simptomelor suparatoare (febra, durerile musculare, nasul înfundat); prevenirea complicatiilor precoce (convulsia febrila) si a celor tardive (otita, traheita, pneumonia, diareea sau chiar meningita).

Suspendarea cauzei generatoare se produce "de la sine" prin producerea de anticorpi si interferoni, în cazul infectiilor virale, în 5-7 zile. În caz de implicare bacteriana e necesar un antibiotic, cel mai de succes fiind Penicilina. Combaterea febrei se va face cu Nurofen sau Paracetamol numai daca depaseste valoarea de 38,5 grade. Este gresita administrarea "preventiva" a acestora deoarece un nivel moderat de febra grabeste producerea de anticorpi si interferoni (organismul este "turat"). Nasul se desfunda cu sân stors, apa de mare, ser fiziologic si se aseptizeaza cu Colargol 1 % nazal 1-2 picaturi între mese. Prevenirea convulsiilor febrile se face combatând febra si administrând multe lichide. Convulsia febrila apare la cam 3% dintre copiii cu febra (reprezinta o predispozitie naturala). Doar 1% dintre cei cu convulsii febrile vor dezvolta o forma de epilepsie ulterior. Criteriile de prezentare la medic sunt: febra peste 38,5 grade, varsaturile, diareea, durerile la urechi, tusea persistenta, somnolenta. Cu toate cele de mai sus, rinofaringita acuta este cea mai frecventa, dar oarecum banala afectiune a copilului sub 2 ani. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

afectiune respiratorie rinofaringita acuta complicatiile
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1458 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014151 (s)