News Flash:

Metode de diagnostic si tratament pentru miocardita

9 Noiembrie 2011
11964 Vizualizari | 0 Comentarii

Diagnosticul de miocardita este dificil de pus, simptomele fiind inselatoare (nu sunt specifice acestei boli). Se efectueaza urmatoarele investigatii:

1. Analize de laborator
Acestea pot indica semne de inflamatie acuta.

- VSH, fibrinogen, proteina C rectiva crescute;
- determinarile virale crescute pot arata o infectie virala recenta, dar nu certifica etiologia virala a miocarditei;
- cresterea enzimelor serice de origine miocardica: CK- MB, AST.

2. Examenul radiologic
Poate fi normal sau poate arata un cord marit cu pulsatii reduse si stagnarea sangelui in plamani (cordul nu mai poate sa pompeze tot sangele, excesul de sange intorcandu-se in plamani).

3. Electrocardiograma
- poate fi normala sau poate prezenta modificari difuze, nespecifice;
- modificarile sunt de obicei evolutive in timp;
- pot sa apara: diverse aritmii sau diverse tulburari de conducere recent instalate (blocurile atrio-ventriculare sunt de obicei tranzitorii si se vindeca fara sechele, dar uneori se asociaza cu moarte subita.

4. Ecocardiografia
- este nespecifica, dar un examen normal exclude miocardita difuza;
- in cazurile severe pot sa apara dilatare cardiaca sau chiar cheaguri de sange in interiorul cordului;

5. Rezonanta magnetica nucleara
Poate decela focarele de inflamatie active.

6. Teste imunologice
Importante mai ales in miocardita virala - se dozeaza anticorpii dezvoltati de organism impotriva agentului viral;
- mai pot arata anticorpi antifibre miocardice, celule lupice (in cazul lupusului eritematos sistemic).

7. Scintigrafia miocardica
Se administreaza Galiu, care se fixeaza in zonele din miocard inflamate si apoi prin scanarea organismului, sectiune cu sectiune, se construieste o harta pe care se urmareste zonele care au fixat Galiu.

8. Biopsie
Se examineaza un fragment din muschiul inimii. Este singura procedura pentru confirmarea diagnosticului.

Evolutia bolii
Evolutia este spre autolimitare in 95% dintre miocardite (dispare de la sine) cu vindecare in 1-2 saptamani. Simptomele dispar in 1-2 saptamani, dar leziunile la nivelul miocardului pot persista cateva luni. Modificarile pe electrocardiograma pot persista si ele cateva saptamani. Bolnavul este declarat vindecat daca la 6 luni investigatiile paraclinice sunt normale. La 5% dintre bolnavi, boala se poate complica prin:

- moarte subita: prin aritmii maligne (dereglari grave ale ritmului normal al inimii). Aceasta evolutie este posibila in special in miocarditele bacteriene si toxice;

- dezvoltarea unei insuficiente cardiace acute severe - inima nu mai poate impinge sange in tot corpul;

- dezoltarea unei cardiomiopatii dilatative postmiocarditice - muschiul cardiac este slabit, cavitatile inimii sa dilata si nu se mai pot contracta pentru a trimite sange in organism. Boala apare la 1-3 ani de la episodul miocarditic, dupa o aparenta vindecare.

Prezenta hipertensiunii pulmonare secundare (cand creste presiunea in vasele de sange din plamani) este un element de prognostic negativ, pentru fiecare crestere cu 5 mmHg a acestei valori mortalitatea se dubleaza.

Valoare predictiva pentru evolutia nefavorabila o mai au si: sincopa (lesinul), blocurile de ramura (tulburare de conducere caracterizata prin intarzierea stimulului inimii la nivelul ramurilor sale din ventriculi) si fractia de ejectie < 40% (parametru care masoara functia de pompa a inimii).

Tratamentul miocarditei
Tratamentul are mai multe componente:

1. Tratamentul etiologic
Vizeaza boala care a declansat miocardita, cand aceasta este cunoscuta. Terapia antivirala (Ribavirina, Interferon gamma) are eficienta daca se aplica inainte sau imediat dupa patrunderea virusului, lucru greu de presupus ca se poate reusi in practica. Totusi se poate incerca in formele fulminante, in cazul unor epidemii la nou-nascuti in maternitati.

2. Tratamentul patogenic
Antiinflamatorele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen), desi se folosesc inca pe scara larga, studiile din ultimii ani au aratat ca nu au nici o eficieanta, ci chiar pot agrava boala (pot accentua procesul miocarditic si cresc mortalittea). Alti autori sustin ca totusi in faze tardive antiinflamatoarele nu au efecte adverse.

Imunosupresoarele (corticosteroizi, ciclosporina, azathioprina) - benefice in cazul unor forme particulare la copii pe perioada scurta

3. Tratamentul suportiv (modereaza simptomatologia)
- masuri generale: evitarea efortului fizic (inclusiv repaus la pat in formele severe), regim alimentar hiposodat;
- monitorizare electrocardiografica;
- terapie antiaritmica: se trateaza in functie de tipul aritmiei;

4. Terapia insuficientei cardiace congestive
Cuprinde: Captopril, diuretice - cu prudenta, beta-blocante - Carvedilol

Transplantul cardiac se poate incerca la cei la care functia de pompa nu se amelioreaza, desi, mai ales in primele 4 luni, exista o frecventa crescuta a episoadelor de rejet acut (organismul respinge cordul strain).

5. Terapie anticoagulanta orala
Se face la urmatoarele categorii de pacienti cu: trombi (cheaguri) intracardiaci, fibrilatie atriala ritm normal, dar fractia de ejectie < 20%.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

examenul radiologic electrocardiograma ecocardiografia biopsie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1508 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011818 (s)