News Flash:

Metode de diagnostic si tratament pentru leucemia acuta limfoida

9 Decembrie 2011
7632 Vizualizari | 0 Comentarii

Diagnosticul leucemiei acute limfoide va fi evocat de la numararea formulei sangvine care arata anomalii majore: anemie, granulocitopenie (scadere a numarului de granulocite), trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite din sange) si mai ales proliferarea celulelor descendentei limfoide cu trecerea formelor tinere (limfoblasti) in sange. Iata cateva metode de diagnosticare a leucemiei acute limfoide:

1. Punctia maduvei osoase
Pune in evidenta invadarea ei de catre blasti. Uneori, boala este descoperita datorita localizarii ei la unele organe precum meningele sau testiculele. 

2. Punctia sternala este punctia sternului, un os plat unde maduva este abundenta. Punctia se realizeaza cu ajutorul unui trocar (un tip de ac gros sau tub metalic), dupa efectuarea unei anestezii locale. Punctia sternala va arata o proliferare anormala de celule in maduva osoasa.

3. Radiografia toracica
Diseminarea celulelor leucemice va fi cautata la nivelul plamanilor (radiografie toracica), testiculelor, sistemului nervos central (meninge) si se traduce prin dureri de cap, tulburari de vedere, varsaturi, somnolenta si paralizii diverse. Diagnosticul acestor localizari neurologice se face prin examenul lichidului cefalorahidian (efectuat prin punctie lombara).

4. Analiza cariotipului (totalitatea cromozomilor), permite decelarea diverselor anomalii posibile. 

5. Bilantul va aprecia gravitatea bolii precum si gradul sau de extindere. Semnele nefavorabile sunt clinice (varsta avansata, splenomegalie, ganglioni mariti, numar crescut de limfoblasti in sange) si biologice (anomalii cromozomiale). 

Tratament
Tratamentul acestui tip de leucemie trebuie instituit cat  mai rapid posibil dupa stabilirea diagnosticului. Principiul tratamentul este distrugerea celulelor canceroase printr-o chimioterapie agresiva ce combina mai multe medicamente. Totusi, tratamentul antreneaza si disparitia multor celule sanatoase. Pacientul este astfel expus unor complicatii (anemie, infectii, hemoragii). In unele cazuri, chimioterapia este insotita de radioterapie.

Remisia, adica revenirea la functionarea normala a sangelui si maduvei osoase, survine mai frecvent la copil decat la adult. Din nefericire, leucemiile acute raspund mai putin bine la tratamentul chimioterapeutic decat leucemiile cronice.

Rata de vindecare a copiilor cu LAL care efectueaza tratamentul este de aproximativ 80%. Tratamentele recente au crescut aceasta rata la 90%. La adulti, rata de vindecare este de 40%.

Tratamentul leucemiei acute limfoide cuprinde patru etape majore:
1. Inducerea remisiei
Stadiu de tratament ce presupune utilizarea de antimitotice si cortizon, in cure succesive, in scopul obtinerii unei remisii complete - adica normalizarea examenelor sangelui si maduvei osoase. Scopul acestei etape este acela de a distruge celulele leucemice din sange si din maduva osoasa.

Remisia este obtinuta in general in cateva saptamani, dar continuarea tratamentului printr-o etapa de consolidare este necesara.

2. Prevenirea atingerii sistemului nervos central - prin injectii in spatiul meningeal de produse chimioterapeutice, asociate in unele cazuri de o iradiere craniana in doza moderata.

3. Consolidarea - continuarea chimioterapiei, mai putin intensiva. Dupa cateva saptamani, aceasta va fi redusa, pentru a se trece la etapa urmatoare.

Numita si terapie post-remisie, aceasta etapa are drept scop distrugerea celulelor leucemice din creier sau maduva spinarii. Radioterapia are un rol esential in aceasta etapa pentru a diminua riscul de recidiva.

4.Tratamentul de mentinere - dureaza cateva luni. 
Aceasta etapa previne reaparitia celulelor leucemice. Dozele utilizate in aceasta etapa sunt mult mai reduse.

In total, tratamentul dureaza aproximativ 18 luni. Perioada de tratament activ va fi urmata de o supraveghere regulata, de cel putin 5 ani, pentru a se depista o eventuala recidiva.

Tratamentul in cazul unei recidive
Recidiva se poate manifesta prin reintoarcerea unor semne clinice. O complicatie relativ frecventa este localizarea meningeala sau testiculara a bolii. 

Tratamentul consta intr-un transplant alogenic (provenind de la un donator compatibil, adesea un frate sau o sora) de maduva osoasa. Pentru a fi acceptata de pacient, grefa de maduva osoasa necesita instituirea unui tratament imunosupresor, ce consta intr-o chimioterapie scurta si intensa.

Pe toata durata tratamentului, receptorul se afla intr-o stare de protectie scazuta impotriva infectiilor bacteriene, virale sau parazitare. Astfel este necesara izolarea sa intr-o camera sterila timp de cateva saptamani si administrarea unui tratament antibiotic. 

Daca gasirea unui donator compatibil nu este posibila, se poate practica o autogrefa de maduva osoasa, prelevata de la pacient, atunci cand acesta se afla in stadiul de remisie completa, sau o grefa de celule tinere numite celule-stem provenind din sangele pacientului.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

punctia sternala radiografia toracica analiza cariotipului bilantul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1599 (s) | 35 queries | Mysql time :0.021142 (s)