News Flash:

Listerioza. Diagnostic si tratament

22 Decembrie 2011
4463 Vizualizari | 0 Comentarii

Diagnosticul de listerioza se realizeaza in urma cultivarii patogenului pe medii sterile - sange, lichid cefalorahidial sau lichid amniotic. Testele serologice nu sunt utile pentru decelarea etiologiei infectioase, deoarece in mod frecvent, indivizii prezinta anticorpi specifici in urma expunerii la acest patogen, iar in unele cazuri persoanele bolnave nu produc anticorpi specifici.

Detectarea anticorpilor anti-listeriolizina, este utila pentru realizarea studiilor epidemiologice retrospective si pentru diagnosticul infectiilor sistemului nervos central care nu sunt insotite de aparitia culturilor pozitive. Aproximativ 5% dintre persoanele sanatoase pot prezenta colonizari vaginale sau rectale, rezultatele culturilor din aceste regiuni fiind neconcludente pentru stabilirea diagnosticului etiologic. 

Listerioza. Cauze, simptome 

Diagnosticul diferential in cazul in care ne confruntam cu o nastere prematura, avort spontan sau nastere de feti morti, se face tinand cont de urmatoarele categorii de afectiuni - boli infectioase (infectia cu streptococ de grup B, sifilis congenital, toxoplasmoza) ; infectia cu streptococi de grup B si infectia cu E. coli, determina mult mai frecvent meningita si sepsis in perioada neonatala, comparativ cu infectia cu Listeria monocytogenes. In tratamentul empiric al sepsisului neonatal si al meningitei, nu se recomanda utilizarea monoterapiei cu cefalosporine, deoarece Listeria monocytogenes este rezistenta la acesta clasa de chimioterapice. 

Atunci cand se doreste realizarea diagnosticului diferential al meningitei aparute la persoanele imunodeprimate, intotdeauna va fi luata in considerare si infectia cu L. monocytogenes - situatia este similara in cazul pacientilor care au suferit diferite transplante de organ, in cazul acelora care primesc tratamente cu glucocorticoizi, precum si la cei cu diferite boli maligne hematoligice sau infectie cu virusul HIV. De retinut, ca persoanele sanatoase (imunocompetente) dezvolta mai ales forme de meningita produsa de Neisseria meningitidis, Streptococcus pneumoniae, sau de catre alti agenti virali, comparativ cu numarul relativ scazut al cazurilor de meningita produsa de Listeria monocytogenes. 

Tratament
Penicilina si ampicilina reprezinta tratamentul de electie al listeriozei; aceste antibiotice pot fi administrate pe cale intravenoasa in combinatie cu un aminoglicozid - pentru potentarea efectului distructiv asupra patogenilor. Daca pacientul prezinta alergie la penicilina, putem utiliza terapia cu trimetoprim-sulfametoxazol care are actiune bactericida puternica asupra tulpinilor de Listeria monocytogenes. In vitro, Listeria s-a dovedit a fi sensibila la penicilina G, ampicilina, eritromicina, trimetoprim-sulfametoxazol, cloramfenicol, rifampicina, tertacilcine, aminoglicozide si imipenem. Cloramfenicolul si rifampicina au capacitatea de a antagoniza la doze terapeutice, efectul bactericid al penicilinei. Cefalosporinele nu vor fi utilizate pentru combaterea infectiilor cu L. monocytogenes, deoarece bacilii prezinta rezistenta in fata acestor chimioterapice. 

Nu exista studii riguroase care sa stabileasca dozele si duratele optime de tratament. Pentru persoanele adulte cu listerioza (in afara femeilor gravide), putem utiliza: ampicilina - 12 grame intravenos, administrata in sase prize zilnice, sau penicilina G - 15-20 milioane UI, intravenos, administrata zilnic in sase doze. Pentru pacientii imunodeprimati, care au fost diagnosticati cu meningita, se recomanda: ampicilina si penicilina asociate cu gentamicina (1, 3 mg / kg corp, administrata intravenos, la fiecare 8 ore) - gentamicina potenteaza efectele ampicilinei si penicilinei. Pacientii care prezinta alergie la penicilina, pot fi tratati cu trimetoprim-sulfametoxazol (maxim 75 mg / kg corp pe zi, administrat intravenos, la fiecare opt ore) . 

Meningita aparuta la un pacient imunocompetent poate necesita pana la trei saptamani de antibioterapie. Meningita, bacteriemia, endocardita bacilara si listerioza non-meningitica aparute la o gazda imunocompromisa vor necesita extinderea perioadei de tratament, de pana la sase saptamani. Listerioza neonatala necesita doua saptamani de terapie cu ampicilina. Tratamentul sugarilor se va face tinand cont de greutatea corporala si varsta acestora. Gentamicina poate fi utilizata pentru realizarea unui tratament combinat al infectiilor neonatale - 5 mg / kg corp, zilnic. Listerioza femeilor gravide necesita in general, maxim doua saptamani de tratament cu ampicilina (4-6 grame zilnic, distribuite in patru prize egale pe durata a 24 de ore) . Daca o femei infectata se afla in ultimele luni de sarcina si prezinta alergie la penicilina, ea poate primi tratament cu eritromicina. 

Prognostic
Daca in timpul sarcinii se realizeaza tratamentul bacteriemiei materne, pot fi prevenite infectiile neonatale. Tratamentul cu antibiotice diminueaza riscul de aparitie a sechelelor la sugar; boala diseminata, caracterizata prin granulomatoza septica, este de cele mai multe ori fatala, indiferent de tratamentul administrat. Infectiile cu debut precoce au o rata de mortalitate mai mare, comparativ cu infectiile cu debut tardiv. Prognosticul evolutiv este mult mai grav atunci cand boala afecteaza persoanele imunocompromise. 

Sursa: romedic.ro
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tratament prognostic
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1570 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021336 (s)