News Flash:

LECTIE IMPRESIONANTA! Acest barbat sufera de cancer pe creier: De ce nu ii e frica de moarte

9 Ianuarie 2014
3824 Vizualizari | 0 Comentarii
David Menasche
Este profesor de liceu si urma cu sapte ani a fost diagnosticat cu cancer pe creier. Boala este incurabila. Profesorul si-a schimbat viata dupa ce a primit vestea sinistra.
Cu toate ca doctorii i-au mai dat un singur an de trait, David Menasche, profesor in Miami, nu a abandonat lupta. De atunci, el a continuat sa predea, a scris o carte si a incercat sa isi viziteze fostii elevi. 
De curand, David Menasche a scris un articol pentru site-ul CNN - Articol pe care il redam mai jos:
"Timp de 16 ani minunati, am predat la clasa a 11-a de la un liceu din Miami. Pentru mine, predatul nu era un mod de a-mi castiga existenta, era viata mea.
Nimic nu ma facea mai fericit si mai multumit decat sa stau in fata unei clase si sa vorbesc despre lucrarile unor scriitori precum Shakespeare, Chaucer, Jack Kerouac, Tupac Shakur si Gwendolyn Brooks, si sa observ cum elevii incep sa inteleaga pasiunea mea pentru limba si literatura.
I-am observat pe acesti tineri de 15 si 16 ani in timp ce luau primele lor decizii importante din viata - despre carierele, relatiile si locurile unde vor sa traiasca, facultatile pe care vor sa le urmeze -, iar in acelasi timp cum in vata sa conduca masini, cum se descurca la primele slujbe, cum experimenteaza cu identitatea lor si cu independeta lor. 
Nu a fost o zi in care sa nu ma simt privilegiat sa fac parte din metamorfoza lor si sa am sansa sa le influentez viata. Clasa mea era scanctuarul meu. In 2006, cand am fost diagnosticat cu o forma incurabila a cancerului la creier, la 34 de ani, si mi s-a spus ca mai am un singur an de trait, am facut exact ce am facut mereu. M-am dus la scoala. Aveam nevoie ca elevii mei sa stie ca aveam incredere suficienta in ei pentru a le impartasi cel mai sacrosant capitol al vietii. Moartea.
Ei, la randul lor, m-au ajutat sa traiesc bine fiecare clipa pe care o mai aveam. Timp de sase ani, singura data cand nu am fost la ore a fost cand am fost operat pe creier. Nu am evitat niciodata subiectul cancerului meu in discutiile cu elevii mei, insa nu au fost discutii asupra carora am zabovit mult.
Mi-am acoperit capul chel si lacerat cu o palarie de lana si am programat sedintele de chimioterapie astfel incat sa nu imi afecteze orele. Cand mi se facea rau, alergam pana la baie. Vomitam in toaleta, ma spalam pe dinti si ma intorceam in clasa in mai putin de trei minute. Elevii se prefaceau ca nu observa. In acel timp, chiar am castigat premiul de profesorul anului pentru regiunea mea. 
Apoi, in urma cu doua veri, tumoarea din capul meu a inceput sa puna probleme. Jucam biliard cu un prieten cand am fost lovit de o criza catastrofala care m-a lasat paralizat si aproape orb. Dupa doua luni de terapie, am fost fortat sa recunosc ca nu voi mai putea preda si mi-am dat demisia.
Cancerul a reusit sa ma scoata in cele din urma din clasa, insa nu eram pregatit sa il las sa ma scoata din joc. Nu imi era frica sa mor. Imi era frica sa traiesc fara un scop.
Ca sa il parafrazez pe Nietzche, o persoana care are un ”de ce” in viata, poate gasi mereu un ”cum”. ”De ce-ul” meu erau studentii mei. Trebuia doar sa gasesc un nou ”cum”. Cum ei nu mai veneau la mine, am decis sa merg eu la ei.
In septembrie 2012, am postat pe Facebook planul meu. Am spus ca vreau sa imi petrec zilele care mi-au mai ramas cu fostii mei elevi. Scopul era sa vad cum se descurca si sa observ daca am ajutat cu ceva la conturarea vietilor lor. A fost o sansa pe care putini oameni o primesc, insa pe care multi, in special profesori, ar pune-o in practica.
La doar cateva ore dupa ce am postat mesajul, am primit invitatii de la elevi aflati in peste 50 de orase din tara. In noiembrie, am pornit in calatoria mea, in jurul Americii, cu autobuzul sau trenul, doar eu si bastonul meu.
Timp de trei luni am calatorit mii de kilometri de la Miami la New York, prin inima Americii si pana in San Francisco, vizitand sute de elevi pe drum. Am sperat sa ca voi descoperi ca am reusit sa le inoculez - cel putin unora - o dragoste pentru carti, insa calatoria m-a invatat ceva mult mai important.
Am aflat ca elevii mei au crescut in niste oameni buni si iubitori.
Oameni care m-au ridicat cand am cazut, care mi-au citit cand nu mai puteam sa vad si care mi-au taiat mancarea cand nu puteam sa tin cutitul in mana. Au impartasit cu mine secretele lor cele mai ascunse si m-au prezentat familiilor lor si prietenilor, mi-au cantat melodiile lor preferate si mi-au recitat poeziile lor de suflet.
Asa cum speram, si-au adus aminte de lectiile din sala de clasa, dar, spre surprinderea mea, cel mai important lucru pentru ei au fost momentele pe care le-am petrecut impreuna. Acele momente intime intre lectii, cand ne povesteam problemele si victoriile, au fost lucrurile pe care si le aminteau cel mai bine.
Prin ei, mi-am dat seama ca acele momente foarte umane, cand ne-am legat la un nivel personal, erau clipele care m-au facut sa ma simt atat de bogat, atat atunci, cat si acum. Studentii mei mi-au predat cea mai importanta lectie dintre toate. M-au invatat ca tot ce conteaza nu este ce inveti intr-o clasa, ci ce simti in inima ta atunci.
Sunt un om pragmatic. Stiu ca nu e niciun motiv pentru care inca mai traiesc. Cancerul nu ma lasa sa uit asta si in cele din urma nu voi castiga aceasta batalie. Stiu ca boala va castiga.
Membrele mele se albesc, iar memoria mea se sterge. In timp ce lumea se intuneca din cauza tumorii care creste in capul meu, eu vad tot mai clar darurile pe care promisiunea unei morti timpurii le-a adus.
Calatoriile mele s-au sfarsit, insa studentii mei sunt la un e-mail, un telefon sau un mesaj pe Facebook distanta. Din lectiile pe care le-am invatat pe drum, as vrea sa imprumut una apartinandu-i marelui Lou Gehrig: Voi muri simtindu-ma cel mai norocos om de pe Pamant." (sursa: evz.ro)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

profesor incurabila david menasche
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1656 (s) | 34 queries | Mysql time :0.048491 (s)