News Flash:

Invata-ti copilul cum sa gestioneze conflictele

27 Februarie 2017
892 Vizualizari | 0 Comentarii

Viata fara „probleme" cred ca ar fi extrem de plictisitoare si, mai degraba, cred ca n-ar fi! Situatiile problematice, conflictele apar în drumul nostru chiar daca ne place sau nu, chiar daca vrem sau nu, chiar daca suntem pregatiti sau nu. Iar cand un conflict apare, de obicei exista doua tipuri de raspuns: fuga (cand evitam rezolvarea conflictului/situatiei problematice) sau lupta (cand suntem dispusi sa rezolvam problema aparuta). Învatarea acestor raspunsuri are loc înca de la varsta copilariei.

De cate ori nu suntem martorii unor conflicte între copii la locul de joaca, acasa (cand piticul nostru mai are fratiori), la gradi, sau la scoala? Aceste conflicte sunt inevitabile, iar noi, parintii, avem datoria de a-i învata cum sa-si rezolve în mod adecvat situatiile problematice.

„De ce sa-l învat sa-si rezolve conflictele în mod adecvat/pe cale pasnica, amiabila?" ma întreaba multi parinti. „Daca un copil l-a lovit, mi se pare firesc sa dea si el înapoi, ca doar n-o sa stea ca un mototol sa fie lovit! Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!" Pare sa fie o solutie a rezolvarii conflictelor, însa este ea cea mai buna? Un pumn tras atrage dupa sine un alt pumn, iar acesta înca un altul, astfel ca are loc escaladarea conflictului, si nu rezolvarea lui. Este ceea ce ne dorim? Se stie ca dezvoltarea abilitatilor implicate în rezolvarea pe cale amiabila a conflictelor (abilitati de autocunoastere, abilitati de comunicare, competentele emotionale) duc la dezvoltare personala si la prevenirea comportamentelor de risc în adolescenta (consum de alcool si droguri, fumat etc).

De ce este bine ca mama sa-si imbratiseze copilul cat mai des

Ce sa faci, atunci?
• Fii un exemplu pentru copilul tau!
Pentru ca noi, parintii, suntem primele fiinte care intra în contact cu copiii nostri si pentru ca acestia din urma învata prin imitatie; astfel, noi oferim alternativele si strategiile de rezolvare a conflictelor. Copilul va fi foarte atent la modul în care tu, parintele lui, vei rezolva/solutiona o simpla cearta cu sotul/sotia, un prieten, cum vei solutiona un conflict la serviciu sau, pur si simplu, în viata de zi cu zi (cu un vecin, sau chiar cu copilul, de exemplu). Vei tipa si vei adresa cuvinte grele, vei agresa, te vei înfuria si vei lovi? Acelasi lucru îl va face si copilul tau pentru a-si rezolva conflictele. Vorbeste cu piticul tau despre ceea ce te-a suparat, despre emotiile pe care le-ai avut, dar si despre modul în care ai reusit sa rezolvi acea situatie/o situatie problematica. De preferat este ca, atunci cand nu ai reusit sa rezolvi un conflict im mod adecvat, sa inventezi o strategie optima pe care sa i-o spui copilului.

• Asculta-l în mod activ!
Nu e suficient sa-l privesti în ochi si sa dai aprobator din cap, ci, mai degraba, ofera-i copilului posibilitatea de a se exprima, de a spune ce s-a întamplat si cum vede el lucrurile, cum s-au întamplat lucrurile din punctul lui de vedere si încurajati discutia cu el, punandu-i întrebari clarificatoare.

• Nu minimalizati problema si nici nu-i spuneti copilului ce sa faca!
„Ada nu se joaca cu mine!"; „Alex mi-a luat mingea!", „Andreea nu vrea sa se joace de-a v-ati ascunselea!"
Raspunsurile de tipul „Lasa, nu-i asa o problema ca nu se joaca Ada cu tine!", „si ce daca Alex nu-ti da mingea!?! Joaca-te si tu cu altceva!" da sentimentul copilului ca nu e important pentru dumneavoastra ceea ce i se întampla, ca „problemele" lui sunt lipsite de importanta, iar asta îi va afecta imaginea de sine si încrederea în fortele proprii.

• Încurajati identificarea corecta a emotiilor!
Fiti atenti la reactiile emotionale ale copilului, însa dati dumneavoastra „tonul" prin identificarea propriilor stari emotionale si verbalizarea acestora. Ajutati copilul sa identifice emotiileacestora (frica, bucurie, furie, tristete, dezgust, neplacere, rusine, jena), dar si gradele lor de intensitate (pentru ca una e sa fii doar nemultumit sau sa nu-ti placa ceva si cu totul altceva este sa te înfurii de-a binelea si sa începi sa lovesti sau sa vorbesti urat) , pentru a învata sa identifice o gama mult mai larga de experiente afective. Faceti lucrul acesta citind împreuna povestioare scurte si identificand emotiile personajelor; jucati-va cu jucariile lui preferate - aici ursuletul se întristeaza, astfel, poti sa numesti elementele nonverbale ale tristetii (gurita se lasa, ochisorii sunt coborati, mersul este greoi si încet, umerii sunt aplecati si bobite de lacrimi încep sa-i curga); iepurașului îi este frica - identificati, aici, elementele nonverbale ale acestei emotii; leul se înfurie etc. Toate acestea sunt realizate cu scopul de a identifica corect emotiile propriei persoane, dar si ale celorlalti copii. De asemenea, întrebati copilul: „Tu cum te-ai simti daca ai fi în locul lui? si ce ai face? si ce i-ai spune celuilalt copil? (de exemplu, cand lovesti pe cineva cu mingea, cand cineva ati ia jucaria, cand razi de un alt copil sau un alt copil rade de tine).

• Identificati împreuna solutiile conflictului!
Sa-i dictati ce sa faca, sa-i dati sfaturi este mai putin util decat sa ajutati copilul sa exprime ceea ce simte, sa-si spuna punctul de vedere, sa identifice cum s-a simtit celalalt copil si sa-l ajutati, astfel, sa identifice singur solutia.
Ajutati-l sa identifice mai multe solutii pentru aceeasi problema (pentru ca orice problema are mai multe solutii chiar si în matematica, în viata cu atat mai mult), dar sa identifice si consecintele fiecarei solutii, alegand-o pe cea potrivita.
Principiul „ce tie nu-ti place, altuia nu face!" pare sa functioneze bine la unii copii („tie ti-ar placea sa-ti ia cineva mingea fara sa-ti ceara voie?"

Puneti-l „în papucii celuilalt"! Învatati-l empatia!
A-l întreba pe copil despre emotiile celuilalt („Cum crezi ca s-a simtit Alina cand ai lovit-o?") , dar si despre ce ar putea spune celalalt copil ca s-au întamplat lucrurile îl ajuta pe pusti sa vada lucrurile din alta perspectiva si sa înteleaga ca, poate, de data asta nu a avut dreptate. Cand ne certam, fiecare tinde sa creada ca el este cel care are dreptate si nu cel din fata lui (altfel nu ne-am mai certa), iar copiii, care au abilitatile de comunicare si relationare în dezvoltare si tind sa vada totul în alb-negru, cu atat mai mult cred ca doar ei au dreptate. E bine sa le spunem ca sunt momente în care nu au dreptate, ca se poate întampla sa gresim.

Un nou vaccin gratuit pentru copii

• Învatati copilul sa respecte drepturile personale ale celuilalt!
Prin stabilirea unor standarde de comportament, a unor limite pe care nu le poate depasi, dar si prin impunerea unor valori, principii de viata, învatam copilul ca fiecare are anumite drepturi pe care nu avem voie sa le încalcam (de exmplu, sa lovim pe cineva în parc, sa vorbim urat unui alt copil, cum nici un alt copil nu are dreptul sa ne loveasca sau sa ne agreseze).

• Laudati copilul si încurajati-l!
Ori de cate ori rezolva un coflict/situatie problematica pe cale amiabila (folosind comunicarea verbala asertiva si nu forta sau comunicarea agresiva), laudati-l pentru acest lucru. Se va simti mandru si mult mai încrezator! Pentru ca parintii tind sa uite sa laude sau sa încurajeze copilul ori de cate ori s-a comportat adecvat si tind sa critice doar comportamentele neadecvate, e bine sa ne aducem aminte ca lauda si încurajarea ne ajuta sa facem în continuare ceea ce facem bine.

• Bunele maniere sa fie mereu la îndemana!
Exista cateva cuvinte care par sa fie magice în comunicarea interumana (exista studii de psihologie în acest sens): „te rog!", „scuza-ma!", „multumesc!", „iarta-ma!". Fiti primul care le foloseste în relationarea cu ceilalti si cu propriul copil si încurajati-l si pe el sa le foloseasca.

sursa:bebelu.ro

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

situatiile problematice conflictele fuga lupta
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1759 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013831 (s)