News Flash:

In antichitate nu se foloseau medicamente si antibiotice. Aceste plante medicinale din Biblie tratau bolile

17 Decembrie 2014
5798 Vizualizari | 1 Comentarii
In Evul Mediu, in tari precum Germania si Elvetia, in laboratoarele manastiresti in care se preparau diferite elixire si pomezi, calugarii foloseau plante medicinale, radacini, fructe si alte ingrediente doar de ei stiute. Faptul ca monahii aveau cunostinte despre eficienta anumitor plante explica aparitia a numeroase retete exceptionale, care au vindecat boli dintre cele mai grele. Tot de la manastiri au ajuns la noi si cele mai gustoase retete de post. Leacurile au depasit de mult zidurile lacasurilor sfinte si au ajuns sa fie cunoscute si pretuite in intreaga lume, ca remedii cu eficienta dovedita.

Vezi ce boli poti trata cu planta "cinci degete"

Guarana, planta care lupta eficient cu kilogramele 

Candva, manastirea a fost cabinet medical
Pana acum un secol, ingrijirea bolnavilor si arta de a vindeca se mai aflau inca sub tutela bisericii. Oamenii carora li se incredinta vindecarea sufletului trebuia sa raspunda si de vindecarea trupului. Bisericile crestine au preluat aceasta traditie. Preotii, calugarii si maicile alinau si suferintele trupului. Ei studiau functiile organismului si cauzele bolilor, elaborand metode de vindecare dintre cele mai diverse. Traduceau, transcriau si puneau in practica retete apartinand altor culturi, dar acumulau experienta si din terapiile practicate de ei insisi. In special calugarii s-au ingrijit de trebuintele sufletesti ale omului, pe care l-au inteles si l-au sprijinit moral, dar caruia i-au obladuit si ranile fizice. In medicina monastica, diagnosticul se punea dupa infatisarea pacientului, dupa gesturile sale si dupa felul cum vorbea. Citeau boala in ochi, pe chip, in „incarcatura” limbii, in mirosul corporal. Inainte de a consulta bolnavul, calugarii se rugau pentru purificarea lor proprie si pentru ca bunul Dumnezeu sa-l ajute pe cel aflat in suferinta. Astfel, pacientul era vindecat prin puterea lui Dumnezeu, dar si prin propriile forte, regasindu-si echilibrul si armonia. Calugarii nu cereau plata pentru serviciile lor medicale, deoarece Hristos i-a vindecat pe suferinzi fara sa le ceara nimic in schimb.
Farmacia din curtea manastirii
In afara de plante medicinale, calugarii terapeuti foloseau ventuzele, lasatul de sange, terapia cu apa, baile si cataplasmele, metode mai putin folosite astazi, dar care dau semne ca sunt redescoperite si apreciate tot mai mult si de terapiile moderne. Exista metode vechi de tratament care astazi ni se par ciudate, dar care au rezistat cu succes cercetarilor moderne. Astfel, bacteriile continute de o alifie calugareasca menita sa vindece ranile, preparata din excremente de oaie, miere si mucegai, actioneaza, dupa o aplicare de cateva zile, ca un antibiotic. In plus, calugarii, ca niste medici moderni, recomandau o alimentatie adaptata fiecarui bolnav in parte si, nu in ultimul rand, un regim de viata sanatos. Fiecare manastire avea o gradina cu plante medicinale. Calugarii le ingrijeau, le recoltau, le uscau si le depozitau in farmacii uriase, iar din ele preparau ceaiuri, licori sau alifii. Taranii le aduceau si ei ierburi de leac, peste care, atunci cand le culegeau, rosteau Tatal Nostru, asa cum ii invatasera calugarii, pentru ca ierburile sa fie cat mai curate si cu putere de tamaduire mai mare. Adesea, preparatele aveau in ele si 7 ingrediente miraculoase, adica exact numarul zilelor in care si-a desavarsit Dumnezeu creatia.
Regimul alimentar al calugarilor
Mai demult, in manastiri, regimul era pur vegetarian. La care se adaugau lapte si branza, iar in zilele de sarbatoare, si peste sau carne de pasare. De altfel, prepararea branzei intra in atributiile calugarilor, care au devenit, de asemenea, maestri la gatitul pestelui. In Romania, pe langa manastiri, erau stuparii, iar din cresterea albinelor s-a ajuns la retete extraordinare de sanatate pe baza de produse apicole. Calugarii si astazi mananca putin si se roaga mult. Regimul lor se asemana cu cel propus de dieteticienii de astazi: fructe, legume si cereale, produse lactate, peste. Meniul trebuie sa umple o treime din stomac cu hrana solida, o treime cu lichide, si o treime sa ramana gol. Iar periodic, sa se reduca ratia pentru a permite organismului sa se odihneasca. Perioadele de post sunt cure de dezintoxicare si reenergizare trupeasca si sufleteasca. Calugarii pun mare pret si pe igiena zilnica, pe spalarea temeinica a trupului. Medicina monastica n-a fost gandita doar pentru tratarea bolilor acute, ea este o filosofie de viata. Cei care traiesc in armonie cu natura si cu Dumnezeu sunt sanatosi si fericiti. Tamaduitorii acelor vremuri considerau ca vindecarea este mantuire.
 
Plantele medicinale din Biblie
Calugarii au folosit cu predilectie acele plante tamaduitoare pomenite in Biblie. Scortisoara „mirositoare” apare de mai multe ori mentionata in Sfanta Scriptura, mai ales ca unul dintre ingredientele ungerii sfinte. Astazi stim ca uleiul esential de scortisoara este antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator si are efecte benefice in afectiuni respiratorii, genito-urinare, in tratamentele stomatologice. Din anul 2002, uleiul de scortisoara se foloseste ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Cedrul, arborele cel mai laudat, pomenit in Biblie de 75 de ori, ne da un ulei cu proprietati antiseptice pentru caile respiratorii. Este antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos si stimulent tonic. Isopul, cu miros aromat placut, e folosit in raceala, bronsita, gripa, angina, rani, dermatite, furuncule, guturai alergic, negi, papiloame, bataturi. Pomenit in Psalmii lui David, isopul este un remediu excelent in tratarea bolilor de plamani. Actioneaza de asemenea ca un foarte bun purificator al sangelui, avand efect asupra vaselor capilare prin scaderea fragilitatii acestora, planta fiind foarte buna si in tratamentul bolilor de ficat, in hepatite, leucoree, amenoree sau reumatism cronic. In cazul tulburarilor gastrice sau balonare este utila tinctura de isop. Pentru arsuri la stomac si gaze intestinale se consuma doua-trei pahare pe zi de macerat la rece, inainte de mesele principale.
Leacuri monahale din castane
Castanii comestibili au fost intens plantati in jurul manastirilor din Oltenia si Moldova, iar cu ocazia aceasta, fructele lor au intrat in retetele vestitelor leacurile monahale. Cu ele se tratau reumatismul si degeraturile, problemele digestive si intestinale, diferitele boli ale batranetii. Castanele au fost folosite ca hrana usoara si extrem de hranitoare pentru convalescenti, bogatia lor de minerale si de vitamine (greu degradabile in procesul prepararii) fiind un excelent sprijin pentru o vindecare rapida. Piureul de castane indulcit cu miere, consumat in cure de cateva saptamani, e recomandat in hemoroizi, varice, tromboflebita. Stimuleaza tranzitul intestinal, are efecte antiinflamatoare si tonice vasculare. Calugarii recomandau cate o farfurie de piure de castane in afectiuni ca: boli cronice de rinichi, indigestie, diaree, degeraturi (extern). Tinctura de sunatoare, asa cum era preparata si folosita de calugari, ajuta in tratamentul ranilor si al durerilor, in caz de febra musculara si nevralgii. Extractul de paralute al calugarilor are un efect antiinflamator si se foloseste in tratamentul acneei, arnica este eficienta in cazul luxatiilor si al contuziilor. Preparatele din salvie au efecte antimicrobiene, antihipertensive si antiinflamatoare, contribuind, in acelasi timp, si la scaderea nivelului de zahar din sange, calitate care o recomanda in celor cu diabet.
Smirna si tamaia, ca medicamente
Tamaia din manastiri a fost folosita si ca remediu naturist, iar retetele sunt cunoscute si astazi. Laringita, tusea necontrolata sunt vindecate prin consumarea zilnica a 20 de picaturi de tamaie intr-un pahar cu apa. Totodata, se face gargara cu infuzie. Tamaia mai are si puternic efect cicatrizant, fiind foarte bun antiinflamator extern. Pentru a dizolva pietrele la rinichi este recomandat consumul unei lingurite cu tinctura diluata in jumatate de pahar cu apa plata, de trei ori pe zi. Dar cum se prepara miraculoasa tinctura? Intr-un borcan inchis ermetic se pun zece grame de tamaie si se lasa timp de sapte zile la dizolvat in 100 ml alcool alimentar de 90 de grade. Apoi se strecoara si se administreaza intern. O cura extraordinar de buna, ce topeste chisturile pe ficat, plamani sau rinichi, este tot pe baza de tamaie. Astfel, in prima saptamana se inghite in fiecare dimineata, pe stomacul gol, un bob de tamaie alba (cit un bob de mazare), invelit in miez de paine (ca sa nu atinga dintii). In urmatoarele trei saptamani se procedeaza la fel, dar numai din doua in doua zile. In paralel se beau trei-patru pahare cu ceai de traista-ciobanului inaintea meselor principale. Pentru stari de anxietate si chiar in psihozele si nevrozele grave se fac in dormitor fumigatii cu tamaie inainte de culcare. Smirna este folosita sub forma de tinctura sau infuzie. Este medicament monahal recomandat in guturai, gripa, bronsita, oboseala, astenie, agitatie, indigestie, balonare, circulatie periferica deficitara.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

plante biblice antibiotice
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

kmy  | #2924
Cea mai serioasa oferta de lucru! Aceasta oferta s-a transformat deja intr-un fenomen, datorita seriozitatii noastre! NU este necesara niciun fel de experienta! Oferim curs gratuit si complet de instruire de la zero! Selectam urgent dezvoltatori de proiect pentru piata nationala si mondiala. Plata castigurilor realizate este garantata prin contract legal. Se lucreaza part-time (in timpul liber) sau full-time, la alegere. Cerem seriozitate maxima si dorinta de a invata ceva absolut nou si de viitor. Va oferim alte detalii dupa ce trimiteti textul ”Info” la adresa de email: carmen_laca@yahoo.ro
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1573 (s) | 23 queries | Mysql time :0.021292 (s)