News Flash:

Descopera semnele sialodenitei, o infectie a glandelor salivare

30 Mai 2018
42116 Vizualizari | 0 Comentarii

Sialoadenita (Sialolitiaza) reprezinta infectia glandelor salivare secundara de obicei unei obstructii litiazice sau prin hiposecretia salivara. Sialoadenita apare de obicei dupa hiposecretia sau blocajul ductului salivar, dar se poate dezvolta si fara o cauza evidenta. Glandele salivare majore sunt parotida, cele submandibulare si sublinguale. Sialoadenita este mai frecventa la parotide si apare la pacienti dupa 50-60 de ani, la cei cu xerotomie, cu sindrom Sjogren si dupa terapie de iradiere a cavitatii orale. Adolescentii si adultii cu anorexie sunt de asemeni predispusi la aceasta afectiune. Sialoadenita acuta poate fi determinata de:

  • - Staphylococcus aureus, Streptococcus viridans, Haemophilus influenzae, Streptococcus pyogenes, Escherichia coli. 
  • -factorii de risc asociati sunt imunosupresia, diabetul, infectia HIV/SIDA, transplantul de organ, chimioterapia
  • -la nou-nascuti si copii prepubertari s-au identificat streptococi si Pseudomonas aeruginosa
  • -infectiile virale includ: oreionul, HIV, coxsachie virus, parainfluenza tip I si II, influenza A si herpes. 
  • Sialoadenita autoimuna:- sindromul Sjogren. 

Simptome
Pacientii prezinta eritemul zonei, durere, sensibilitate la palpare si tumefiere. Celulita franca si indurarea tesuturilor moi adiacente poate fi prezenta. Se poate observa exteriorizarea de materii purulente prin ductele salivare. Rar se poate forma o fistula cu drenaj spontan de material purulent. Inflamatia este secundara unui proces infectios. Infectia apare frecvent dupa o stare de deshidratare, terapia de iradiere si imunosupresie: diabet, infectie HIV/SIDA, chimioterapie, transplant organic. Infectia glandei submandibulare este rara la nou-nascuti si copii impuberi. Examenul fizic este completat de imposibilitatea de a mastica si iritabilitate. Progresia se poate face glandele controlaterale. Infectia se poate transforma intr-un abces. In acest caz pacientul poate apare toxic cu elemente similare sialoadenitei. Se instaleaza febra. Reprezinta o conditie grava care necesita interventie medicala datorita posibilitatii extinderii abcesului pentru a implica alte spatii profunde ale gitului. Trismusul poate indica implicarea parafaringiana. Progresia spre angina Ludwig este grava si reprezinta implicarea spatiilor submental si sublingual. Sialoadenita cronica este o afectiune nedureroasa asociata cu largirea recurenta a glandei, mai ales dupa mese, fara eritem. Forma cronica a bolii este asociata cu conditii care scad fluxul salivar si nu cu deshidratarea. Aceste conditii patologice includ: calculii, staza salivara si modificari ale fluidului si compozitiei electrolitice ale salivei.

Sialolitiaza reprezinta formarea de calculi in glandele salivare si sistemele ductale. 80% din calculi se dezvolta in glandele salivare submandibulare, dintre care 70% dintre acestea apar ca opacitati la radiografia de rutina. Calculii variaza in marime si pot fi unici sau multipli. Formarea de calculi este asociata cu sialoadenita cronica si cu natura recurenta a afectiunii. Calculii sunt formati din fosfat de calciu sau carbonat de calciu in asociere cu alte saruri sau materiale organice, cum ar fi glicoproteinele, celule descuamate si mucopolizaharide. Pacientii se prezinta caracteristic cu tumefiere si durere colicativa a glandei dupa masa. Evolutia bolii este de tip recurential pana la tratamentul final chirurgical. Complicatii ale sialoadenitei si ale sialolitiazei cuprind:

  • -cea mai serioasa complicatie a sialoadenitei acute este formarea abcesului
  • -complicatiile sialoadenitei cronice si autoimune sunt cel mai frecvente dentare datorita scaderii functiei glandei si a protectiei salivei impotriva cariilor
  • -inflamatia cronica a glandei salivare cu sau fara calculi se traduce frecvent prin dificultatea de a mastica si pierderea planurilor de tesuturi moi adiacente.

Diagnostic

  1. Studii de laborator: punctia cu ac fin a glandei si cultura acesteia daca nu se exteriorizeaza puroi pe ductele salivare sau fistula, de preferat inaintea administrarii de antibiotice; culturile din singe trebuie efectuate daca pacientul prezinta bacteriemie sau sepsis; aspiratia pe ac a unui abces suspectat nu este indicata; efectuarea investigatiilor de rutina pentru profilul electrolitic si cel al hemoleucogramei complete pentru a detecta deshidratarea sau o infectie sistemica; daca se suspecteaza diagnosticul de boala autoimuna se vor efectua analize serice pentru a detecta anticorpii antinucleari, SS-A, SS-B, rata de sedimentare a eritrocitelor. 
  2. Studii imagistice: Radiologia este disponibila in numeroase tehnici pentru imagistica parotidiana si submandibulara. Se opteaza pe combinarea radiografiei simple, cu tomografia computerizata si sialografia. Radiografia conventionala plana a capului este cea mai simpla tehnica folosita. Se utilizeaza proiectii anteroposterioara, laterala si oblica intraorala. Aceasta tehnica este eficienta si in evaluarea prezentei calculilor salivari care in 70% din cazuri sunt radioopaci. Sialografia poate fi utilizata pentru a evalua sialolitiaza sau alte entitati patologice obstructive, ca si inflamatia si boala neoplastica. Aceasta presupune injectarea unei solutii apa-mediu solubil cum ar fi meglumine-diazotrizoate in canalul salivar principal si efectuarea de radiografii in sectiune anteroposterioara, oblica si laterala pentru a observa arborizatia ductala. Contraindicatiile pentu acest test constau in alergia la iod si sialoadenita acuta. Pot fi vizualizate defectele de umplere (calculi), secretiile retinute (sialoadenita cronica), formarea de structuri (inflamatia), extravazarea (boala Sjogren) sau margini conturate neregulat (neoplazia). Ultrasonografia poate fi utilizata pentru a diferentia intre leziunile solide si cele chistice ale glandei. Poate diferentia boala intrinseca de cea extrinseca si poate fi de ajutor in identificarea formarii unui abces. Tomografia computerizata este o excelenta modalitatea de a diferentia boala glandulara intrinseca de cea extrinseca. Este utila in diferentierea formarii unui abces de un flegmon. Este limitata in evaluarea sistemului ductal daca nu este combinata cu sialografia simultana. 
  3.  Proceduri efectuate. Biopsia deschisa trebuie considerata cind diagnosticul de boala Sjogren este suspectat. Daca se considera un neoplasm mascat ca o sialoadenita, biopsia si aspiratia pe ac fin nu trebuie efectuate. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: infectia bacteriana sau virala, cauze postradice, autoimune: lupus, boala Sjogren, cauze granulomatoase: tuberculoza, tularemie, sarcoidoza, boala zgirieturii de pisica, actinomicoza, cauze farmacologice: thioureea, neoplasmul benign: adenom, oncocitom, papilom ductal, hemangiom, corp strain, ranula, chist limfoepitelial, neoplasme maligne: carcinomul chistic adenoid, carcinomul mucoepidermoid, adenocarcinomul, oncocitomul.

Tratament
In cazul sialoadenitei acute, tratamentul medical implica hidratare, administrare de antibiotice orale sau parenterale in functie de antibiograma, aplicarea de comprese calde si masajul glandei alaturi de administrarea de sialogogi. Antibioticele folosite sunt clindamicina: lincosamida indicata pentru tratarea infectiilor grave ale pielii si tesuturilor moi cu stafilococi. Eficienta si impotriva streptococilor anaerobi. Actioneaza prin inhibarea cresterii bacteriene. Tratamentul chirurgical implica incizie si drenajul versus excizia glandei in cazurile refractare la antibiotice. Sialolitiaza presupune ca terapie medicala aplicarea de comprese si masajul glandei, hidratare, antibiotice pentru glanda infectata. Terapia chirurgicala presupune decanularea ductala cu inlaturarea pietrei, excizia glandei in cazurile recurente. In boala Sjogren se indica hidratare, igiena dentara si excizie glandulara doar in caz de sialoadenita acuta. In aditie la terapia antibiotica pacientii pot fi tratati cu antiinflamatorii nesteroidice. Pot fi necesare narcoticele in cazurile severe si in durerea severa refractara la medicatie. Medicamentele care predispun la xerostomie trebuie evitate daca este posibil. Acestea includ: antiparkinsoniene, antiemetice, antidepresivele, antihipertensivele, diureticele, anticolinergicele, antianxioase si decongestionantele. 

Terapia chirurgicala. Sialoadenita acuta. Pacientii care prezinta morbiditate semnificativa sunt deshidratati sau septici si necesita internare in spital. La acestia este indicata o tomografie computerizata pentru a scana zona tumefiata, cu detectarea unui abces care trebuie incizionat si drenat. Abcesele mici raspund la metodele conservative. Sialolitiaza. Pacientii cu calculi in nproximitatea deschiderii ductului salivar principal pot fi decanulati iar piatra poate fi inlaturata prin abord transoral. Pacientii cu litiaza profunda intraperenchimatoasa sau pietre multiple necesita excizia glandei. Litrotritia ultrasonica este rar eficienta. 
 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sialoadenita simptome diagnostic tratament prognostic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1663 (s) | 34 queries | Mysql time :0.022498 (s)