News Flash:

De ce unii barbati ajung sa-si iubeasca mai mult partenerele daca ii inseala

22 Martie 2019
1030 Vizualizari | 0 Comentarii

Cel mai probabil nu toti dintre noi ne înselam partenerul sau partenera în mod frecvent, nu calcam pe bec nici prea rau si, cu siguranta, aventurile noastre nu devin publice, precum cele ale celebritatilor despre care citim zilnic în ziarele de profil. Totusi, suntem mai putin monogami decat eram în trecut. Flirtam mai mult si testam granitele fidelitatii prin relatii virtuale, consumate pe Internet. Sunt însa si persoane care prefera, în schimb, aventurile de moda veche, patimase.

Exista putine statistici demne de Incredere atunci cand vine vorba de ratele infidelitatii, în mare parte pentru ca nu este un subiect despre care oamenii sunt sau au fost vreodata în totalitate sinceri. Psihologii cred ca barbatii exagereaza cand vorbesc despre aventurile lor, iar, în acelasi timp, femeile omit unele parti… esentiale.

Cifrele invocate cel mai frecvent sugereaza ca aproape 30-40% dintre persoanele casatorite sau implicate într-o relatie serioasa vor fi infidele la un moment dat. Terapeutul de cuplu Andrew G. Marshall, autor al cartii „Cum as putea sa mai am încredere în tine? Infidelitatea: de la aflare la recuperare în sapte pasi„, spune ca se întalneste des cu astfel de situatii în meseria sa: „Toata tehnologia, care ne ajuta sa înselam, ne si tradeaza si face ca adevarul sa iasa la iveala”.

Cu alte cuvinte, înselam mai mult decat s-a înselat vreodata în istorie, pentru ca avem mai multe oportunitati de a face asta. Lucram mai mult, calatorim mai mult si lipsim din ce în ce mai mult de acasa. Tehnologia din ce în ce mai avansata ne conecteaza, intens si constant, cu mult mai multi oameni decat înainte. Acest lucru înseamna si ca definitia înselatului s-a modificat. Multe dintre aventuri se desfasoara în mediul online. Relatii intense, care pot sau nu depasi pragul amicitiei, se dezvolta prin intermediul mesajelor pe telefon sau pe messenger.

Totusi, suntem în continuare atasati de ideea de monogamie. În general, oamenii sunt foarte critici cand aud de infidelitatile altora. Sunt de-a dreptul scandalizati cand vine vorba de aventurile celebritatilor si se bucura cand sunt prinsi si suporta consecintele comportamentului lor. De fapt, condamnam înselatul în mod public si îl barfim în privat. Suntem cuprinsi de remuscari cand noi însine calcam pe bec, ne simtim vinovati si suferim crize de identitate.

De ce traim acest paradox? De ce sprijinim ideea monogamiei atat de fervent cand nu suntem în stare sa fim, de fapt, monogami? Avem în continuare aventuri, credem în continuare în monogamie, desi nu ne simtim confortabil si nu suntem capabili sa respectam aceste reguli. Esther Perel, psiholog pe probleme de cuplu la New York, este de parere ca a gasit raspunsul acestor întrebari. Perel a publicat acum trei ani cartea „Împerecherea în captivitate: sex, minciuni si fericire domestica„, despre sexul în relatiile de lunga durata. Ideea de baza este ca erotismul nu vine din apropiere sau din intimitate, ci tocmai din îndepartare. Din distanta, din momentele de gelozie, din constientizarea constanta ca partenerul nu este în totalitate al nostru de oricat de mult timp am fi împreuna, ca partenerul are tot timpul potentialul de a se culca cu altcineva.

Noua preocupare a lui Perel este infidelitatea. A început sa scrie si sa se documenteze serios despre acest subiect în 2002. Dupa publicarea cartii sale, în 2007 a descoperit ca dragostea infidela este un subiect pe care toata lumea este dispusa sa îl dezbata. Psihologul a început sa îsi perfectioneze ideile despre aventuri si monogamie si a ajuns la concluzia ca informatiile existente despre acest subiect sunt insuficiente si expirate. Perel crede ca, daca ne revizuim atitudinea fata de infidelitate, daca o întelegem si devenim mai toleranti decat suntem acum, avem mai multe sanse sa mentinem o casnicie reusita.

Motivul fascinatiei lui Perel pentru infidelitate este impactul ei asupra oamenilor. „Este importanta. Nu cred ca vreun alt aspect al unei relatii produce atata teama si atatea zvonuri sau barfe. Le întrece pe toate.”  Infidelitatea este una dintre temele fundamentale ale experientei umane: „Nu suntem monogami. În nici un caz! Monogamia este umana, dar oamenii nu sunt monogami, pur si simplu prin firea lor. Istoric vorbind, am fost dintotdeauna infideli, dar am condamnat infidelitatea. Pentru o licarire de pasiune, oamenii au fost dispusi sa riste orice, femeile chiar mai mult decat barbatii”, a spus Perel.

Infidelitatea femeilor este mult mai riscanta decat cea a barbatilor. „Chiar si în zilele noastre, sunt opt tari în lume în care femeile pot fi ucise daca nu sunt credincioase barbatilor. În plus, înainte nu exista contraceptia. Orice subiect legat despre sexualitatea feminina prezinta mult mai multe pericole. Rata infidelitatii la femei a crescut considerabil, odata cu independenta economica a femeilor. În tarile latino-americane a devenit un fenomen social. Este un semn de schimbare sociala acuta. Cand femeile încep sa faca ceea ce în mod traditional era un privilegiu al barbatilor, se schimba dinamica puterii”, a explicat terapeutul.

Infidelitatea poate fi considerata un indicator important al evolutiei sociale. „Infidelitatea feminina este o declaratie de putere a femeilor si, în general, un act de rebeliune al tuturor celor care o practica”. Perel pune aventurile într-o cu totul alta lumina si ofera noi perspective, ba chiar le face sa para pozitive: „Am un client care spune ca sunt ca un lifting si un antidepresiv foarte bune, dar mult mai ieftine”. Terapeutul considera ca infidelitatile sunt inevitabile si sunt consecinta asteptarilor noastre nerealiste si exagerate despre iubire: „Barbatii si femeile cu care lucrez investesc mai mult decat înainte în iubire si în fericire. Tocmai acest model de dragoste si sex se afla în spatele riscului din ce în ce mai mare de infidelitate si de divort”.

Descoperirea infidelitatii poate fi un catalizator al relatiei: „Ideea standard despre aventuri este ca distrug intimitatea, mariajul si ca sunt întotdeauna daunatoare. Dar pot avea si un potential revitalizant, pot echilibra mariajul. Oamenii care înseala nu vor în toate cazurile sa îsi paraseasca perechea. Din contra, uneori cauta o cale sa ramana în acea relatie”, a spus Perel.

Într-un mod surprinzator si controversat, infidelitatea remodeleaza fidelitatea: „Cand ai o aventura, este un act de rebeliune. Avem aventuri pentru a ne simti din nou vii. Nu cautam o aventura pentru a gasi o noua persoana, ci pentru a gasi o noua versiune a noastra. Nu vrem sa ne parasim partenerul prin acea aventura, ci pe noi. Nu ne mai place ceea ce am devenit. Ne comportam diferit cu oameni diferiti”.

Concluzia lui Perel este ca oamenii nu au o aventura pentru ca sunt pur si simplu rai, parsivi, egoisti sau cruzi. „Nu este vorba de bine, rau, moral sau imoral. De obicei asta spunem despre aventuri, ca este un lucru gresit. Vorbim despre cel care a înselat ca fiind fustangiu, mincinos, narcisisit. Daca nu folosim aceste cuvinte, ajungem la explicatii patologice: tulburari comportamentale, traume din copilarie, dependenta. Ne ascundem în spatele damnarii morale sau patologiei. Aceste lucruri nu ne ajuta si nici nu sunt adevarate. Trebuie sa începem sa întelegem infidelitatea în termenii vietii complexe de astazi”.

Cu totii am trait pe pielea noastra infidelitatea, dintr-o perspectiva sau alta, sau am avut prieteni care au suferit din cauza infidelitatii. Perel crede ca aceasta suferinta provine din constrangerile sociale artificiale. Terapeutul spune ca nu vrea sa diminueze trauma infidelitatii. Majoritatea oamenilor se simt distrusi si coplesiti. Dupa aventura, ambii parteneri sunt în criza si nu ar trebui sa ne asteptam la altceva. „Nu poti lua hotarari despre mariajul tau pe baza unei infidelitati. Pentru ca, în prima faza, tendinta va fi sa îti alungi partenerul, si acesta este un moment foarte important în care nimeni nu ar trebui sa plece”.

O atitudine mai toleranta asupra infidelitatii poate fi foarte utila. Persoana care a gresit se va simti mai putin stigmatizata. În plus, daca presiunea distrugerii relatiei ar disparea, panica din jurul infidelitatii s-ar diminua si astfel s-ar încuraja marturisirea adevarului. Pe termen lung, daca oamenii ar renunta la truismul „Cine înseala o data, înseala toata viata”, o relatie care a trecut prin experienta înselatului ar avea mai multe sanse de supravietuire.

„O data ce aventura este descoperita, ar trebui gasita o modalitate de a integra aceasta poveste în povestea casniciei. Adica sa ne asiguram ca mariajul nu este definit de o aventura, dar ca face parte din întreg”, a spus phisologul american. „Trebuie sa gasim o rezolvare mai creativa la problema infidelitatii decat divortul”.

Totusi, nu toate relatiile pot supravietui dupa o aventura. Uneori, aventurile sunt initiate tocmai ca o strategie de iesire dintr-o relatie, iar acest lucru ar trebui sa duca la divort sau la separare. Dar, cel mai des, infidelitatile nu sunt un obstacol de neînvins. Andrew G. Marshall este de accord cu Perel în aceasta situatie. „Cuplurile care sufera cel mai mult sunt cele care încearca sa îsi revina dupa o aventura. Dar sunt si cele mai fericite în momentul în care reusesc. Pentru ca vor fi mai puternice decat înainte”.

Un lucru pe care Perel crede ca indivizii vor fi nevoiti sa îl faca este sa renegocieze ideea de monogamie, care trebuie privita ca un angajament exclusiv emotional si nu ca un aranjament care implica obligatoriu exclusivitate sexuala. „În timp, vom începe sa acceptam aventurile în acelasi fel în care acceptam sexul înainte de casatorie si homosexualitatea: nu ca deviante, slabiciuni sau pacate, ci ca parte din noi si din felul în care iubim”.

Asemenea schimbari prespun un nou tip de iubire, mai liber si mai tolerant. Noul model de iubire este o încercare de a împaca nevoile noastre de angajament cu nevoia de libertate. Perel subliniaza ca, desi suntem foarte critici cand vine vorba de înselat, în alte aspecte ale vietii noastre – la serviciu, în viata sociala, în experientele noastre, în încercarile de a ne îmbunatati pe noi însine si calitatea vietii noastre – suntem încurajati sa ne bucuram de cat de multe lucruri posibil.

Gelozia poate fi, la randul ei, un sentiment pozitiv. „Desi vazuta ca o emotie negativa, este o emotie primara, care merge mana în mana cu pasiunea. Este un indicator al dragostei. Daca te culci cu altcineva, nu sunt suparata pentru ca ai facut un lucru rau, ci pentru ca ai facut ceva ce faceai cu mine, ceva ce consideram un lucru special pentru noi”.

Cum stau lucrurile cu noile tehnologii? Perel crede ca sms-urile, emailurile si messengerul pot fi calificate drept infidelitate, la fel ca si aventurile fizice. „Ce daca nu prespun atingere? Uneori acest lucru poate fi mai erotic decat sexul în sine, pentru ca totul se întampla în imaginatia noastra. Tehnologia face necesara întelegerea mai buna a monogamiei. Fiecare trebuie sa îsi defineasca limitele. Ce înseamna monogamia pentru mine? Sa nu fac sex cu alte persoane? Sa nu ma uit la altcineva? Sa nu îi dau mailuri fostului partener? Unde se trage linie? Monogamia în sensul acceptat astazi se va schimba în curand”.

„În toate colturile lumii, chiar în acest moment, cineva înseala sau este înselat, asculta o poveste a cuiva care a trecut prin asa ceva. Cu fiecare mariaj sau relatie vine si posibilitatea de a avea o aventura. Asa va fi mereu. Pur si simplu trebuie sa învatam sa traim cu asta”.
 

Studio Videochat Iasi

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

barbati iubesc partenere inseala gelozie relatie despartire cuplu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1700 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018741 (s)