News Flash:

Cum te poti trata cu fumarita

2 August 2011
9412 Vizualizari | 0 Comentarii

Fumarita (Fumaria officinalis) este o planta erbacee care creste spontan in lanurile de cereale sau cultivata pe camp. Infloreste din mai pana in septembrie si este recunoscuta usor dupa florile mici albe la baza, violet si mov inchis la varf.  In scop terapeutic se foloseste partea aeriana a plantei, recoltata in timpul infloririi. 

Compozitie chimica: acid fumaric, alcaloizi izochinoleinici, fenantrenici, fumarina, bulbocapnina, taninuri, vitamina K, rasini, principii amare.

Proprietati terapeutice ale fumaritei
Proprietatile atribuite de traditie ierbii de fumarita - diuretice, depurative, stimulente ale functiei hepatice, biliare si gastrice, tonice asupra  metabolismului - au fost confirmate de cercetarile stiintifice.

Cercetarile moderne au scos in evidenta actiunea hipotensiva, antispastica si stimulatorie asupra respiratiei si a inimii. Preparatele pe baza de fumarita actioneaza asupra inimii pe doua ca:

- relaxant miocardic: prin efectul alcaloizilor;
- antagonist al serotoninei: prin acidul fumaric si a derivatilor fenantrenici (bulbocapnina si dicetrina).

Impreuna cu traista ciobanului, fumarita regleaza tensiunea arteriala, fluidifica sangele si ajuta la combaterea aterosclerozei. Alte cercetari recente, au evidentiat efectele diuretic-depurative, antispastice biliare si generale, coleretice si colagoge, antialergice, antidermatopactice si antiacneice. Asupra sistemului nervos, alcaloizii din fumarita exercita atat un efect stimulent cat si unul calmant (sedativ).

Afectiuni in care poate fi utilizata fumarita:
  - boli cutanate si subcutanate (acnee, eczeme, furuncule, celulita, scrofuloza, psoriazis, cojunctivita, urticarii alimentare);
  - afectiuni hepato-biliare (diskinezii, litiaza, bila in exces sau in deficit, colica biliara);
  - dereglaje si simptome digestive (flatulenta, dispepsie, greata, crampe);
  - afectiuni pulmonare (astm bronsic alergic);
  - boli ale sistemului circulator (tensiune oscilanta, hipotensiune, hipertensiune, aterosleroza, aritmie cardiaca);
  - dereglaje metabolice (obezitate);
  - stari psihice alterate (melancolie, depresie, agitatie, iritabilitate, insomnie);
  - altele (toxemie reziduala, retentie hidrica, surmenaj, astenie, cefalee, alergii, artrite).

Fitoterapia mai utilizeaza fumarita in tratamentul unor forme de cancer (cancer de colon, cancer al intestinului subtire, cancer hepatic, cancer uterin). 

Contraindicatii si reactii adverse
Daca este dozata corect, fumarita nu are efecte secundare. Orice depasire cantitativa sau de durata in tratamentele cu aceasta planta duce la fenomene de intoxicatie. In cazul copiilor, batranilor se cere precautie.

Fumarita nu se administreaza impreuna cu alte extracte cu compusi de tip papaverinic. Este contraindicat sa se foloseasca aceasta planta concomitent cu alte specii care contin alcaloizi asemanatori, cum ar fi rostopasca, macul rosu de camp, macul galben, macul iranian.

Toxicitate
Administrata in cantitate mai mare de 3 g de iarba uscata zilnic, in cazul adultilor, fumarita provoaca intoxicatii. De asemenea, folosita indelungat, prin faptul ca in organism se pot acumula alcaloizi, planta se poate dovedi periculoasa sanatatii. Intoxicatia se manifesta, in functie de gravitate, prin arsuri gastrice, voma, tremur, moleseala, halucinatii, incetinirea respiratiei si, in cazuri severe, chiar stop respirator.

Moduri de administrare
Nu se recomanda utilizarea exclusiva a fumaritei in tratamentele interne, preferandu-se prepararea unor mixturi (amestecuri de ceaiuri), in care sa se regaseasca, conform retetei, si aceasta planta.

Un amestec simplu, se realizeaza din traista ciobanului si fumarita (in parti egale). Dintr-o lingurita din acest amestec maruntit, se prepara o infuzie, intr-o cana cu apa, care se bea treptat, in 3 - 4 reprize, pe parcursul unei zile. Fumarita se mai poate asocia cu diverse alte plante medicinale (splinuta, hamei, coada soricelului, menta, etc.), dupa scopul urmarit.

Din planta proaspata se poate prepara tinctura de fumarita (concentratie 10% in alcool de 70%). Se administreaza 3x10 picaturi zilnic, in amestec cu alte extracte hidroalcoolice sau apoase.

Decoctul de fumarita se prepara din 2 linguri de planta la 500 ml apa care se fierbe 5 minute, apoi se mai lasa la infuzat 10 minute; se badijoneaza regiunea cu eczema, acnee, conjunctivite sau alte probleme de uz extern sau sub forma de gargara in afte, stomatite.

Curele interne cu fumarita nu trebuie sa dureze mai mult de 10 zile consecutiv, urmate de o pauza de 20 de zile, dupa care tratamentul mai poate fi reluat o data sau de doua ori, urmand apoi o pauza mai lunga, de cel putin 40 de zile. 

Ceaiuri cu fumarita

1. Infuzie pentru slabire
Se prepara din 50 gr planta la un litru de apa clocotita, lasata la infuzat timp de 10 minute, care se consuma cate o ceasca inainte de fiecare masa, neindulcita, pentru cura de slabire. Se administreaza in cure de 10 zile cu 10 zile pauza (ceaiul poate duce la pierderi importante in greutate), are efecte calmante, hiptonice, benefic in insomnii. 

2. Ceai pentru tratamentul psoriazisului
Amestec in parti egale din coada calului, urzica, fumarita, galbenele, coada soricelului, tataneasa, trifoi rosu, brusture, turita mare. Se prepara infuzie dintr-o lingurita din amestecul de plante la o cana de apa clocotita, administrata cate 2 cani pe zi in uz intern dar si comprese externe.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

fumarita compozitie chimica fluidifica sangele toxicitate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1574 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014432 (s)