News Flash:

Consecintele psihice ale unui avort la cerere

20 August 2018
257 Vizualizari | 0 Comentarii

Ca sa vorbim despre impact real, trebuie sa ne referim la oameni si la situatii concrete. Sunt multiple motivele pentru care o femeie decide sa mearga pana la capat cu procedura de intrerupere a sarcinii. Daca motivul este unul medical, putem vorbi de suferinta mare, de sentimentul de pierdere, de doliu, de neputinta, furie, durere, deznadejde, teama in legatura cu viitorul, vinovatie, depresie, dezamagire. Daca, de exemplu, sarcina care se doreste a fi intrerupta este rezultatul unui viol, atunci este o reactie de aparare, o incercare de a opri raul trait, si aici vorbim de avort terapeutic. Dar caruselul emotional exista si el, justificarile sunt doar diferite.

Daca sarcina este „o greseala“, eventual rezultatul vreunei aventuri de-o noapte, se alatura si rusinea. Daca vine intr-un moment nepotrivit, poate ca partenerii sunt prea tineri, chiar adolescenti; in plus, apare si multa frica, nesiguranta, aparitia unor conceptii gresite in raport cu formarea unui cuplu. Asta, si in contextul in care avortul este condamnat si folosit ca mesaj infricosator cu scop de preventie a sarcinii. De asemenea, sunt destule situatiile in care partenerul nu accepta sarcina si ameninta partenera cu iesirea din relatie – firesc, ne confruntam cu frica, furie, vinovatie, inghet emotional.

Situatiile sunt multiple, reactiile diferite, justificarile – la fel, viata de dupa, de asemenea. Dar, la oricare dintre situatii ne-am uita, avortul este o experienta traumatizanta, cu efecte pe termen lung. Avortul mai poate fi privit ca o agresiune asupra persoanei femeii (interventia chirurgicala), o agresiune la adresa altei persoane (fatul), o agresiune asupra barbatului (ca parte a procesului de conceptie), o agresiune asupra cuplului. Este o rana emotionala, de care psihicul are nevoie sa se protejeze, punand in functiune diverse mecanisme: negarea experientei, comportamente compensatorii, evitare, control excesiv etc.

Pun accent pe asta nu pentru a adanci vreun sentiment de vinovatie, ci pentru a evidentia importanta pe care o are prelucrarea acestei experiente: asumarea avortului, trairea durerii, a neputintei, astfel incat trauma sa nu fie transmisa, iar rana – vindecata. Femeia are astfel sansa unei intalniri sanatoase emotional cu un viitor copil, de a stabili o relatie de atasament sigura, iar cuplul are sansa unei conectari emotionale sanatoase.

Rolul societatii: Schimbarile din climatul socio-cultural si legalizarea avortului au diminuat, in mod cert, presiunea sociala legata de avort. Ceea ce in trecut reprezenta o procedura secreta, rusinoasa, adesea ascunsa familiei si prietenilor, cu izolare psihologica si sociala, acum a devenit un fapt relativ comun.

Oricare ar fi dificultatile prin care trece femeia, acum, ea are cel putin sprijinul familiei, al celor apropiati, si poate beneficia de suport psihologic, daca il cauta. Sa ne amintim ca, inainte de ’89, avortul era ilegal, iar profesia de psiholog/psihoterapeut era interzisa. Interventia medicala specializata scade, si ea, riscul unor complicatii ulterioare, a unor sechele fizice si creste gradul de confort, de siguranta in legatura cu procedura avortului. Cu toate astea, studii efectuate asupra reactiilor emotionale dupa avortul la cerere evidentiaza prezenta reactiei de usurare, a sentimentului de vinovatie, dar si descrierea avortului drept o experienta negativa.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

psihic consecinte psiholog traume
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1674 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021696 (s)