News Flash:

Cine sunt, de fapt, psihopatii

14 Noiembrie 2018
356 Vizualizari | 0 Comentarii

La prima vedere, psihopatii sunt inzestrati cu niste creiere perfect functionale. Memoria le functioneaza “brici”, se exprima verbal cu mare iscusinta si detin o capacitate de concentrare in limite normale. De fapt, o serie de studii au scos la iveala ca psihopatii dispun chiar de un coeficient de inteligenta peste medie si de abilitati uimitoare de a-si argumenta afirmatiile, iar logica lor este una impecabila.  De ce sunt "predispusi" sautilizeze violenta pentru a-si atinge scopurile si de ce este atatde mare numarul lor in inchisori? Specialistii considera ca au gasit raspunsul: inteligenta intacta a psihopatilormascheaza faptul ca partea emotionala a creierului lor esteavariata, si asta ii face atat de periculosi. Cu ajutorul tehnicilor de imagistica cerebrala, de cativa ani in coace neurologii au inceput sa identifice deficitele specificecare definesc creierul psihopatic. Cei care au privit in interiorulcreierului unui psihopat spun ca ar fi detectat acoloabsenta absoluta a oricarei emotii. Ca, deexemplu, la oamenii normali care sunt pusi sa vizioneze imagini cu persoane straine supuse socurilor electrice sau altor stimulidurerosi, se declanseaza automat o reactie emotionala viscerala:incep sa transpire si le creste tensiunea arteriala.

Dar pusi intr-o situatie similara, psihopatii nu simt nimic.Studii de criminologie in care specialistii americani au analizatbarbati acuzati ca si-au batut cu bestialitate nevestele, audemonstrat chiar ca pe masura ce agresivitatea acestora crestea,tensiunea lor inregistra o scadere; cu alte cuvinte, asupralor violenta avea de-a dreptul un efect calmant. Expuse la expresii faciale exprimand teroarea, partileemotionale ale unui creier uman normal prezinta niveluri crescutede activare, la fel si ariile corticale, responsabile curecunoasterea faciala. In creierul psihopatilor insa, nimic nutulbura ariile cerebrale corelate emotiilor, iar sistemul derecunoastere faciala este si mai putin "impresionat" la vedereaunor fete schimonosite de frica.

Sadic si fara frica. In lumina celor mai recente cercetari in materie, cea mai mareproblema pare a fi nefunctionarea amigdalei, o zonacerebrala responsabila cu "secretia" unor emotii precum frica sianxietatea. Iar efectul unei amigdale distruse este caposesorul nu simte nicio tresarire de nervozitate atunci cand iiface pe cei din jur sa sufere. Prin urmare, pentru un psihopat, nu este nimic inneregula cu violenta: a face rau unei alte persoane estedoar o modalitate de a obtine ceea ce doreste, o cale perfectrationala de a-si satisface dorintele. De-aici si concluzia: este lipsa emotiei, si nu cea aratiunii care-l face pe un astfel de individ "impermeabil" laconcepte morale de baza. In plus, in opinia unora, golulemotional implica si faptul ca psihopatii nu invata nimic dinexperientele ostile si ca atunci cand ajung la "racoare" sunt depatru ori mai predispusi decat ceilalti detinuti sa recidiveze dupaeliberare. Si aici lucrurile se complica.

Lipsa de frica, de empatie si sensibilitate in relatiileinterpersonale: acestea sunt asadar trasaturilecaracteristice ale unei personalitati psihopatice, studiate incadrul a numeroase studii. Recent, specialistii in neurologie de laVanderbilt University au mai identificat si o corelatie intre elesi o problema de functionare a sistemului cerebral al recompensei,deschizand noi perspective inceea ce priveste tratamentulfarmacologic al acestei dereglari. "De multe ori oamenii ii percep pe psihopati drept nistecriminali cu sange rece care isi iau ceea ce doresc fara sa segandeasca la consecinte. Noi am descoperit insa ca la baza unoradintre cele mai problematice comportamente asociate psihopatiilor,precum actele de violenta, tendinta de recidiva si recursul laalcool si droguri, poate sta un sistem al recompenseihiperactiv", a explicat Joshua Buckholtz, unul dintrecercetatori, intr-un articol publicat in revista NatureNeuroscience.

Manipulare, egocentrism, risc. Subiectilor le-a fost administrata o doza de amfetamina in timpce erau supusi la o tomografie cu emisie de pozitroni pentru a lefi examinate reactiile sistemului dopaminergic. Astfel,ipoteza neurologilor ca trasaturile psihopatice ar filegate si de o disfunctie a sistemului dopaminergic al recompenseis-a confirmat. "Am descoperit ca persoanele cu puternice trasaturi psihopaticeaveau o descarcare de dopamina de patru ori mai mare decatcea normala ca raspuns la amfetamina", a comentat Buckholtz. In opinia colegului sau, David Zald, desi exista o lungatraditie de studiu al psihopatiilor care s-a concentrat asupralipsei de sensibilitate la pedeapsa si a "neinfricarii" de care daudovada cei afectati, aceste trasaturi nu constituie totusi indicatori valabili ai unui comportament violent sau criminal.

In cadrul studiului celor doi, voluntarii au fost supusi maimultor teste pentru a le fi evaluat nivelul trasaturilor depersonalitate psihopatica: s-a dovedit ca acestea se dispun de-alungul unui spectru de posibilitati, unde comportamentul criminalnu reprezinta decat o extrema; altfel spus, trasaturi deacest soi pot exista si la persoane normale, manifestandu-se catendinta care manipulare, egocentrism si apetit mare pentruasumarea de riscuri. Si in ultima instanta, insasi existenta psihopatiei caentitate nosologica, boala de sine statatoare, este foartecontroversata, poate tocmai intrucat implica undiagnostic/verdict de potential pericol social nerecuperabil.

Testul Hare: Un test utilizat la scara larga in curtile de judecata dinStatele Unite pentru a evalua daca un criminal care a comis acteprecum omucideri sau violente sexuale este "PsychopathyChecklist Revised"(PCL-R), al carui autor este Robert Hare, un criminolog de la Universitatea British Columbia. In opinia lui, psihopatia este o forma deosebit de gravade dereglare antisociala de personalitate, caracterizata,pe langa o generala lipsa de empatie fata de ceilalti, capacitatede manipulare si dispret fata de reguli, si de o tendinta la uncomportament criminal recidivant. Testul pus la punct de Hare este foarte utilizat mai ales in SUAsi mai ales in cazurile in care este implicata pedeapsa cumoartea, avand in vedere ca, in general, juratii par afi in mod negativ influentati de prezenta unui diagnostic depsihopatie, altfel spus, fiind mult prea usor ca un psihopat safie condamnat la moarte.

Administrarea testului lui Hare presupune si un trainingspecial, fiind vorba despre un instrument de diagnoza supus legiicopyrightului. De altfel, cursurile care califica in evaluareapsihopatilor au devenit un business destul de profitabil in StateleUnite, din moment ce foarte des testul face parte dintr-o expertizasupusa asa-numitei "cross-examination" (adica interogatoriuluiincrucisat al acuzarii si apararii vazut in filmele americane). Iara urma cursul de formare la scoala creatorului testului, unicarecunoscuta oficial, este considerat un element important deacreditare a expertului.

Psihopatia si criminalitatea nu merg mana in mana. Totusi, in 2007, doi psihologi de la Universitatea California,Skeem si Cooke, in urma unui studiu realizat pe un esantion depeste 1000 de subiecti, in cadrul caruia au administrat unui grupde criminali un chestionar alternativ celui lui Hare, au ajuns laconcluzia ca psihopatia si criminalitatea nu merg neaparatmana in mana. "Psihopatia si comportamentul criminal sunt douaconstructii distincte. Daca trebuie sa intelegem in cerelatie se afla ele, cu toate ca o astfel de relatie exista,este esential ca aceste constructii sa fie evaluateseparat", a explicat Cook, precizand ca acest lucru estedeosebit de important mai ales in contextul unor proiecte in careindivizii sunt supusi unor limitari ale libertatii in bazaasertiunii ca exista o corelatie functionala intre dereglarea lorde personalitate si riscul pe care ei il prezinta; precum <Dangerous and Severe Personality Disorders Project>, oinitiativa experimentala de a-i izola in locuri protejate pe cei curezultate pozitive la testul lui Hare.

Studiul lui Skeem si Cooke din 2007, trecut printr-un procesobisnuit de "peer-review" in anul respectiv, a fost publicatde-abia in luna iunie a acestui an in revista Psychological Assessment, insotit de un comentariu taios semnat de insusi Hare; acelasi care, in momentul acceptarii lui spre publicare, i-aamenintat pe autori si editor deopotriva, anuntand ca-i va da injudecata pentru defaimare, cerand daune financiare provocate depublicarea unui studiu care pune la indoaia teoria aflata la baza testului sau. In domeniu, istoria este bine cunoscuta, poate si pentru ca unuldintre autori, Cooke a povestit partial tarasenia studiuluicenzurat intr-o carte publicata anul trecut, dar cel mai probabil,a vazut finalmente lumina tiparului datorita jurnalistului JohnTravis de la revista Science, care a adus in atentiaopiniei publice controversa dintre oamenii de stiinta.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

psihopati comportament criminali sadism diagnostic psihopatie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1486 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014492 (s)