News Flash:

Cei mai frecventi 9 indulcitori utilizati in alimentatie

23 Februarie 2012
3507 Vizualizari | 0 Comentarii

Indulcitorii care se folosesc astazi in alimentatie, pe plan mondial, se incadreaza in doua mari grupe: edulcoranti naturali si edulcoranti artificiali. Indulcitorii naturali pot sa fie calorici si noncalorici. Iata cei mai frecventi indulcitori utilizati:

1. Zaharul rafinat
Este cel mai folosit edulcorant in Romania. Multa lume nu cunoaste deficientele acestui indulcitor caloric, care se repercuteaza asupra sanatatii. Prin procesul de rafinare se pierd vitaminele, mineralele si fibrele. Astfel, organismul este fortat sa-si procure prin alte mijloace vitaminele din complexul B, cromul, zincul si magneziul, necesare in procesul de transformare a glucozei din sange in energie.

In procesul de metabolizare a zaharului, pancreasul este suprasolicitat si atunci, in cazul folosirii zilnice a unor cantitati mari de zahar, pancreasul oboseste si nu mai vrea sa lucreze, ceea ce inseamna inceputul diabetului zaharat. Aceasta este explicatia de ce trebuie sa fim atenti la cantitatea de dulciuri pe care o ingeram zilnic.

La marii consumatori de zahar rafinat mai putem adauga si alte efecte: frecventa cariilor dentare, perturbarea metabolismului calciului si aparitia timpurie a osteoporozei, scaderea imunitatii, predispozitii spre cancer de colon, fragilizarea vaselor de sange, frecventa cardiopatiilor, etc.

2. Mierea de albine
Un alt indulcitor natural, tot caloric, este mierea de albine, care, spre deosebire de zahar, isi pastreaza vitaminele, mineralele si enzimele. Dar si mierea de albine are un inconvenient, in sensul ca, prin prelucrarea termica, isi pierde calitatile, in primul rand enzimele. Dupa unii cercetatori, mierea, prin fierbere la 100 grade C, formeaza toxine. Mierea nu trebuie consumata de copiii mici pana la un an si jumatate. Este un bun conservant al sporilor bacilului botulinic, care, ajunsi in stomacul copilului mic, gaseste un mediu propice de dezvoltare, respectiv mediul alcalin si astfel apare botulismul. La adult, mediul in stomac este acid si, de aceea, sporii botulinici nu se pot dezvolta.

3. Steviozidul
Un alt edulcorant natural, de data aceasta noncaloric, fara contraindicatii, este steviozidul extras din planta Stevia rebaudiana. Aceasta planta se prezinta sub forma unei tufe, adica un arbust inalt de 60-80 cm, care este originar din Paraguay, iar localnicii o folosesc in alimentatie din cele mai vechi timpuri, sub denumirea de caai-ehe sau Kaaihe-E, care se traduce la noi in "iarba dulce" sau "frunza de miere".

Frunzele prezinta importanta economica pentru productia de indulcitori. Recoltarea frunzelor se face inaintea infloririi, ceea ce corespunde in Brazilia cu a doua jumatate a lunii septembrie. Uscarea materialului vegetal se face in cel mult 48 de ore de la recoltare. Se impacheteaza in saci si se trimit la fabricile specializate in extractia edulcorantilor. Frunzele uscate si maruntite sunt de 10-15 ori mai dulci decat zaharul. Important este sa se elimine toate nervurile, intrucat contin niste substante amare, care pot denatura gustul.

Prin prelucrare industriala, din frunzele uscate se obtine un produs cristalin, alb, numit steviozid, care este de 100-200 de ori mai dulce decat zaharul. Mai pot fi separate si alte glicozide complexe cu rol indulcitor, precum: steviozida A (de 200-300 de ori mai dulce decat zaharul), B, C (de 50 de ori mai dulce decat zaharul), D, E, dulcozida A (de 30 de ori mai dulce decat zaharul) si steviolbiozida.

Cel mai mult folosit dintre indulcitorii mentionati este steviozida, un indulcitor noncaloric, care administrata pe cale bucala este eliminata prin colon. Steviozida ajunsa in colon este transformata in glucoza, steviol si steviolbiozida si eliminate prin fecale. Steviolul ajunge mai intii in bila si de aici tot in tubul digestiv.

4. Maltitol, izomalt, taumatina
Alti indulcitori naturali mai sint: maltitol - obtinut din porumb modificat genetic, izomaltul, lactitolul, xilitolul. Exista un indulcitor natural - taumatina - de 2500 de ori mai dulce decit zaharul, extras dintr-o planta din Africa sau din organisme modificate genetic.

5. Zaharina, aspartam, ciclamat de sodiu
Indulcitorii sintetici sau artificiali sunt o alta grupa de indulcitori folositi in mod special de persoanele diabetice dar sint prezenti in multe grupe de dulciuri, prajituri, ciocolata, bomboane, etc. Dintre acestia mentionam: zaharina, aspartamul, ciclamatul de sodiu si acesulfamul K.

Fiind supusi in fata unui numar asa de mare de indulcitori ne punem intrebarea care dintre ei ar fi cel mai bun. Cel mai important lucru este sa nu depasim cantitatea totala de indulcitori admisa zilnic si sa nu exageram cu folosirea unilaterala a unui singur indulcitor, oricit de renumit ar fi el.

De exemplu, la o cantitate de 1800 calorii, zilnic, cantitatea de indulcitori este de 90 g. Aceasta cantitate se refera la toate dulciurile consumate zilnic, fie naturale, fie sintetice, fie la vedere, fie ascunse in produse de patiserie, sosuri, muraturi, etc.

Chiar si diabeticii care folosesc numai indulcitori fara calorii au nevoie intr-o mica masura si de indulcitori calorici. Unele cercetari stiintifice arata ca atunci cind la nivelul creierului se formeaza senzatia de dulce, creierul asteapta imediat si caloriile. In cazul folosirii numai a indulcitorilor noncalorici, acestea nu vin si atunci folosirea indelungata a acestor indulcitori poate provoca dezechilibre metabolice.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

edulcoranti naturali edulcoranti artificiali indulcitorii naturali
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1667 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020908 (s)