News Flash:

Ce trebuie sa stim despre anestezie

24 Iulie 2019
239 Vizualizari | 0 Comentarii

Anestezia, in termenii cei mai simpli, inseamna «fara durere», important detaliu de luat in considerare in contextul unei interventii chirurgicale. Este un act de precizie efectuat de catre medicul anestezist care necesita intelegerea si cooperarea pacientului. Tipul de anestezie pentru un anumit pacient supus unei anumite interventii chirurgicale este cel hotarat de medicul anestezist si explicat pacientului, care sa reduca cel mai mult toate riscurile posibile.

General vorbind, anestezia poate fi: anestezie loco-regionala (anestezia rahidiana, anestezia peridurala, anestezia de plex) care presupune administrarea anestezicului direct pe nerv sau pe trunchi de nerv cu mentinerea starii de constienta a pacientului, sau anestezie generala cu administrarea medicatiei anestezice in torentul circulator via cateter venos periferic/central. Aceasta implica adormirea profunda  a pacientului cu obtinerea inconstientei pe toata perioada interventiei chirurgicale. Fiecare tip de anestezie comporta riscuri apreciate in contextul clinic al pacientului.

Nelinistea cea mai mare a pacientului este - “anestezia generala ia 10 ani din viata…” Fals. Anestezia generala nu ia ani din viata, ci doar aduce starea de somn profund cu inconstienta pe perioada celor cateva minute/ore cat dureaza. Acordul informat al pacientului se ia de catre medicul anestezist in cadrul unei discutii care ia forma examenului preanestezic. Interviul preanestezic are roluri multiple dintre care cel mai important este pregatirea pacientului pentru anestezie atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihologic. Se adauga la acesta informatiile obtinute prin examenul fizic al pacientului si cele obtinute prin anamneza in ceea ce priveste antecedentele medicale, cele chirurgicale si anestezice, antecedentele alergice si antecedentele transfuzionale.

Antecedentele medicale ale pacientului sunt extrem de importante pentru anestezist datorita faptului ca il orienteaza in directia managementului bolilor cronice pe parcursul anesteziei. Fiecare tip de boala (neurologica, cardiaca, pulmonara, hepatica sau renala) necesita o abordare specifica cu mentinerea sau obtinerea compensarii acesteia inca inainte de interventia chirurgicala. Interviul preanestezic are menirea de a evidentia informatiile privitoare la stadiul bolii si medicatia pe care o ia pacientul la domiciliu. De exemplu, o parte din medicatia pentru hipertensiunea arteriala sau boala ischemica cardiaca se administreaza inclusiv in ziua interventiei chirurgicale; anticoagulantul, pe de alta parte, se opreste inainte de operatie cu cateva zile pentru a reduce riscul de sangerare. Aceste indicatii pe care le face anestezistul fac parte din pregatirea preanestezica/preoperatorie a pacientului.

Antecedentele chirurgicale si anestezice ale pacientului sunt, de asemenea, importante pentru cunoasterea istoricului chirurgical al pacientului (de exemplu, o alta interventie chirurgicala pe abdomen poate ridica suspiciunea unui sindrom aderential care poate face interventia actuala mai dificila), iar experienta unei alte anestezii poate indica gradul de complianta a pacientului la tehnica anestezica. Eventualele probleme ale pacientului la o anestezie anterioara, generala sau loco-regionala, va orienta medicul anestezist spre anestezia cea mai potrivita pentru pacient si pentru interventia chirurgicala la care acesta este supus.

 Antecedentele alergice trebuie in mod imperativ cunoscute avand in vedere conditiile actuale de mediu care predispun din ce in ce mai mult la alergii, pornind de la aerul pe care il respiram (praf, polen, particule provenite de la diversi produsi de degradare industriala), alimentele pe care le ingeram (conservantii alimentari, alimente cu potential alergogen), cosmeticele pe care le folosim si pana la diverse medicamente. Alergia se poate dezvolta sub forma sa cea mai usoara – urticaria – pana la formele cele mai severe – socul anafilactic. Abordarea intra-anestezica a unei reactii alergice este prompta si salvatoare de viata, ceea ce implica si explica necesitatea cunoasterii acestora inainte de anestezie

Antecedentele transfuzionale. Obligativitatea cunoasterii grupului sangvin si Rh-ului pacientului deriva din aprecierea riscului de sangerare pe care il comporta interventia chirurgicala care poate determina, in anumite conditii, instabilitate hemodinamica marcata intra-anestezic, al carei management presupune transfuzia. Pacientul trebuie sa-si cunoasca grupul sangvin si Rh-ul (daca acesta a fost determinat anterior) si sa stie, de asemenea, sa declare daca a mai primit sange sau produsi de sange si daca au existat reactii transfuzionale. Obtinerea acestor informatii in cadrul examenului preanestezic se realizeaza prin crearea unei relatii medic-pacient bazata pe sinceritate din partea pacientului si pe incredere reciproca. Posibile probleme in recoltarea informatiilor pot sa apara la pacientul care nu este capabil sa ofere el insusi datele necesare (pacientul pediatric, pacientul in coma sau cu afazie, pacientul cu retard mental etc.), moment in care este implicata familia care cunoaste cel mai bine toate tarele acestuia si medicatia cronica de la domiciliu, inclusiv modul cum este autoadministrata aceasta (zilnic, intermitent sau noncompliant). In cadrul examenului preanestezic se identifica si riscurile la care este supus (sau nu) pacientul: riscul operator, riscul anestezic, riscul de aspiratie gastrica, riscul de ischemie perioperatorie, riscul de agravare a bolii de fond, riscul tromboembolic, riscul de sangerare, riscul infectios, toate judecate in context de tip de interventie chirurgicala (urgenta/programata), de tip de anestezie (generala/loco-regionala) si de stadiul bolii asociate (compensata/decompensata).

Pregatirea preanestezica/preoperatorie este facuta in asa fel incat toate aceste riscuri sa fie reduse la minimum prin anumite gesturi terapeutice sau diagnostice: premedicatia – cu rol in anxioliza; postul alimentar preanestezic – reducerea riscului de aspiratie gastrica; obtinerea compensarii bolii de baza cu sau fara efectuarea unor investigatii suplimentare; evitarea perioadelor de ischemie perioperatorie etc. In concluzie, discutia condusa de medic cu pacientul, cu oferirea raspunsurilor la intrebarile pacientului, pe langa toate sanctiunile terapeutice si diagnostice necesare pentru scaderea riscurilor, reprezinta primul pas pentru  obtinerea unei bune pregatiri preanestezice/preoperatorii. Important este ca pacientul sa fie constient si aderent la terapie si indicatii, iar cooperarea sa sa fie autentificata prin semnarea acordului informat pentru anestezie.”

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

operatie anestezie durere alergie soc anafilactic sangerare
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1280 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014136 (s)