News Flash:

Cand se poate vorbi de dislalie

2 Noiembrie 2018
301 Vizualizari | 0 Comentarii

Dislalia este o tulburare de articulare-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, emiterea, substituirea, înlocuirea si inversarea sunetelor. În cazurile grave de dislalie, astfel de foneme se produc si la nivelul silabelor si chiar a cuvintelor. Cand se pune diagnosticul de dislalie, copilul ar trebui sa aiba peste trei ani si jumatate. Pana la aceasta varsta avem de-a face cu o dislalie fiziologica determinata de insuficienta dezvoltarii a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. Manifestarea tulburarilor de pronuntie dupa varsta de trei ani si jumatate denota existenta unor cauze nocive. Dislalia apare de cele mai multe ori ca urmare a actiunii unor procese complexe în perioada: intrauterina – intoxicatii, infectii, incompatibilitate R. H., traume mecanice, psihice; nasterii – nasterile grele, prelungite care duc la leziuni ale sistemului nervos central, asfixii, traume fizice; dupa nastere – de cele mai multe ori.

Cauzele dislaliei pot fi:  – lezarea creierului datorita traumatismelor mecanice ale copilului în timpul nasterii, boala parintilor (sifilis, alcoolism), boli suportate în copilarie (scarlatina, meningita, encefalita, pojar); – anomalii congenitale ale organului auditiv, maxilare, dinti, palat tare, moale, limba, buze. Cauze functionale – vorbirea este vatamata fara sa fie leziuni organice stabilite. Datorita acestor cauze pot avea loc tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala (receptoare), cat si cea motorie (efectoare). Cauze psiho-neurologice – se întalnesc la subiectii cu debilitate mintala, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, cu tulburari ale reprezentarilor optice, acustice. Cauze psiho-sociale – se refera la aplicarea unor metode gresite de educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului, încurajarea în folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzament, trairea unor stari conflictuale, stres.

În diagnosticarea dislaliei periferice se vor evidentia: - modul de functionare al organelor fono-articulatorii (acestea se pot depista în contextul unor prime exercitii de gimnastica articulatorie). - modul de tulburare al sunetului care se realizeaza prin probe verbale. Se constata tipul de deficienta dislalica (pitacism „p”, betacism „b”, mutacism „m”, fitacism „f”, vitacism „v”, capacism „c”, nutacism „n”, stigmatism „s”, rotacism „r”). Probe administrate: pronuntia libera a alfabetului; denumirea unor serii de imagini referitoare la categorii (obiecte finite, fenomene ale naturii, culori, momente ale zilei, mijloace de transport); probe pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului; denumirea schemei corporale cu ajutorul imaginilor; povestirea libera dupa imagini; convorbire libera. Obiective: Cunoasterea copilului (anamneza si di­agnosticul complex); Înlaturarea negativismului fata de vorbire; Crearea încrederii în posibilitatile proprii; Familiarizarea cu mediul cabinetului; Crearea de atitudini pozitive fata de vorbire.

Metode de corectare a dislaliei: Dezvoltarea mobilitatii aparatului fonoarticulator; Mobilitatea maxilarelor (închiderea si deschiderea gurii, miscarea mandibulei stanga-dreapta, sus-jos, clantanitul dintilor, mestecatul); Mobilitatea obrajilor (umflarea obrajilor); Mobilitatea linguala (scoaterea si retragerea limbii, miscarea limbii sus-jos, stanga-dreapta, stergerea dintilor, buzelor, plescaitul); Mobilitatea labiala (sugerea si tuguierea buzelor, zambetul, tinerea cu buzele a unui obiect ce este tras, fluieratul, suflatul, vibrarea buzelor); Exersarea palatului, a muschilor faringelui (cascare, deglutitie, imitarea tusei).
 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

copil vorbire dislalie rotacism pronuntie logoped ingrijorare
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1507 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013682 (s)