News Flash:

Cand apare anorexia nervoasa la copii

14 Ianuarie 2019
571 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7340 RON (-0.0014)
USD: 4.2803 RON (+0.0149)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti

Prin anorexie se întelege acea stare morbida caracterizata de pierderea dorintei sau a poftei de mancare, care survin ca simptome în cursul unor boli generale sau ca un comportament de durata în conditiile unor tulburari psihomotorii sau neuroendocrine. În cadrul anorexiei nervoase se recunosc drept cauze unii factori de ordin psihoafectiv. Foamea este expresia unor mecanisme reglatoare si reprezinta acea senzatie, uneori dureroasa, prin care organismul uman îsi solicita acele nevoi imperioase de necesarul sau nutritiv, sub controlul satietatii, prin intermediul careia îsi limiteaza acest aport.
Atat foamea, cat si satietate fac parte din comportamentul unor automatisme reglatoare ale nutritiei si respectiv ale homeostaziei greutatii corporale, ai caror centri de coordonare sunt situati în hipotalamus.

Mecanismele prin care se declanseaza activitatea centrilor foamei si satietatii sunt mai mult sau mai putin cunoscute, la baza lor situandu-se stimulii metabolici, a caror actiune se exercita prin intermediul efectorilor neuro-hormonali. Dereglarile petrecute asupra centrilor foamei si satietatii conduc nemijlocit la tulburarea homeostaziei greutatii corporale, determinand nevoia unei alimentatii în exces, urmata de aparitia obezitatii, recunoscandu-se în comportamentul copilului exagerarea poftei de mancare, ajungandu-se pana la bulimie si disparitia saturatiei, dar si aparitia anorexiei, pana la refuzul total al alimentatiei, cu consecinte foarte grave pe termen lung, instalandu-se, în final, anorexia. În mod obisnuit, copilul prezinta o pofta buna de mancare, de multe ori anuntata de o foame dureroasa, manifestata la sugar prin plans si stare de agitatie, justificata de nevoile sale nutritionale mult crescute, care sunt solicitate de activitatea celulara intensa impusa de procesele cresterii si dezvoltarii organismului.

Pierderea poftei de mancare devine îngrijoratoare pentru familie, care, în cele mai multe cazuri, apare ca un simptom de anticipare sau de însotire a unor afectiuni intermitente sau cronice ale copilului. Anorexia poate fi expresia unor tulburari organice sau functionale, cele functionale avand adesea si origine psihogena.
De cele mai multe ori, parintii au o imagine gresita fata de nevoile alimentare ale copilului, de cantitatile de alimente necesare lui, deoarece aceste nevoi pot fi diferite de la copil la copil, uneori cu variatii însemnate la acelasi individ de la un pranz la altul si de la o zi la alte sau în diferite perioade. Nu este de neglijat nici comportamentul copilului fata de alimentatie. Apetitul copilului prezinta un caracter individual, usor de comparat atunci cand în aceeasi familie sunt mai multi copii.

Pentru a recunoaste o anorexie adevarata trebuie precizat cadrul real al aparitiei si pentru aceasta se recurge la efectuarea unei anamneze riguroase, din care sa rezulte, pe langa datele referitoare la comportamentul alimentar al copilului, si alte eventuale manifestari patologice, precum si ambianta lui psiho-afectiva, care apar, vor fi raportate la tipul lui constitutional, la starea lui de nutritie, la greutatea si variatiile curbei ponderale. Anorexia nervoasa trebuie diferentiata si de scaderea temporara a poftei de mancare ce apare în cursul unor boli intercurente. În perioada de nou-nascut, anorexia poate avea ca substrat organic o suferinta la nastere, o hemoragie meningo-cerebrala sau alte afectiuni ale sistemului nervos central, diferite malformatii congenitale, pe primul plan situandu-se anomaliile buco-faringiene, cardiovascular, boli metabolice.

Dupa perioada de nou-nascut anorexiile cronice pot fi determinate de diferite carente nutritionale, în special de fier, vitamina C sau din complexul de vitamine B, dar si boli cronice digestive, sechele meningo-cerebrale sau alte encefalopatii cronice ale copilului. De asemenea, anorexia cronica poate fi indusa si prin administrarea de antibiotice pe cale orala, sulfamide, vitamina D în exces. Anorexiile functionale pot sa apara de la varste foarte mici, acestea avand o origine psihogena, ca rezultat al constrangerii copilului sa manance, supraalimentatia lui determinand împiedicarea aparitiei senzatiei de foame si repulsia fata de mancare. Greselile alimentare si de îngrijire, ca si carenta sau excesul de afectivitate pot sa se constituie înca din perioada de sugar drept factori importanti cauzali ai unor stari conflictuale, cu implicatii nemijlocite în declansarea unor anorexii mentale sau a unor tulburari psiho-somatice. Suprasolicitarile, surmenajul fizic sau intelectual, somnul insuficient, regimul de viata dezordonat, excesul de autoritate, stari conflictuale proprii sau din mediul ambiant al copilului, frustari afective, insuccese scolare, pot sta la originea unei anorexii mentale.

Debutul anorexiei nervoase se anunta dupa un episod infectios intercurent, în cursul diversificarii alimentatiei, cand mama reintroduce pranzul de noapte la san sau imediat dupa întarcare. Pierderea poftei de mancare, ca si refuzul alimentatiei pot antrena o stare de disperare si anxietate în familie, transmisa cu usurinta copilului, mama recurgand la diverse mijloace de asa-zisa stimulare a interesului pentru a se hrani. Astfel, se dezvolta sau se accentueaza stari conflictuale între parinti si copil, de obicei de lunga durata, care au la origine atitudinea nedreapta a familiei fata de comportamentul alimentar al copilului. Dupa instalarea anorexiei, copilul poate prezenta agitatie, neliniste, anxietate, stationarea sau scaderea curbei ponderale cu risc de aparitie a unor afectiuni infectioase intercurente ale aparatului digestiv si respirator.
Daca anorexia nervoasa debuteaza în perioada scolara, la pubertate sau mai ales la adolescenta se poate reliza cadrul unei afectiuni psihosomatice, fiind mai frecventa la fete decat la baieti. Primele manifestari apar brusc, prin refuzul alimentatiei la care se adauga tulburari comportamentale de tipul unor fobii sau manifestari isterice.

Tratamentul anorexiei nervoase la varsta mica se adreseaza în primul rand prin luarea unor masuri prin care sa se realizeze îndepartarea tuturor factorilor ce au intervenit în modificarea comportamentului copilului fata de alimentatia sa. Se vor stabili noi relatii si atitudini din partea celor ce se ocupa de copil, încercand corectarea tuturor greselilor de îngrijire si din alimentatie, precum si diferentele de ordin afectiv ce au contribuit la declansarea acestor stari conflictuale. Se vor respecta cu strictete pauzele între pranzuri, se va pune accent pe unele deprinderi înaintea meselor, cum ar fi, de exemplu, spalarea mainilor, se va mentine o atmosfera de calm si întelegere, de voiosie si optimism, de dragoste retinuta si de autoritate blanda, de unitate de vedere si atitudine din partea familiei. În formele de anorexie severa, cand starile conflictuale sunt grave, determinate mai ales de componenta nevrotica a mamei, ca o prima masura se impune separarea copilului de mama, dupa cum, în conditiile unor frustari afective, este necesara prezenta permanenta a unei persoane care sa ofere afectiune, manifestata prin caldura sufleteasca cu care vor fi îngrijiti acesti copii.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

anorexie nervoasa copil foame pofta mancare slab intarcare infectie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1726 (s) | 23 queries | Mysql time :0.026895 (s)