News Flash:

Cancerul de peritoneu. Diagnostic si tratament

14 Februarie 2012
15146 Vizualizari | 0 Comentarii

Pentru a pune diagnosticul de cancer peritoneal studiile de laborator nu sunt specific. Acestea pot detecta anemia hemolitica, tulburarile coagularii. Boala poate fi detectata prin studii imagistice:

Echografia poate detecta prezenta ascitei, fixarea unor anse intestinale, edematierea mezenterului, leziuni peritoneale.

Tomografia computerizata este insensibila. Sensibilitatea CT pentru evidentierea nodulilor peritoneali mai mici de 1 cm este de 15-30%. Prin aceasta metoda se pot descoperi ascita, implicarea omentului si tumefierea difuza cu noduli a peritonelului parietal, cu implicarea sau nu a suprafetei ovariene.

Scanarile cu radionuclid pot diagnostica hemangioamele peritoneale. Izotopii se concentreaza in zona in care plachetele sunt sechestrate. Evaluarea angiografica este mai precisa, desi invaziva.

Examenul radiografic toracic este important deoarece expunerea la azbest determina si leziuni pulmonare.

Cancerul de peritoneu. Cauze si simptome  

Proceduri efectuate
Citologia de lavaj peritoneal poate fi efectuata printr-o tehnica percutana inchisa sau in timpul laparoscopiei sau laparotomiei. Sensibilitatea testului rezulta din abilitatea de a spala complet toate regiunile peritoneale si capacitatea de a detecta celulele tumorale care au fost implantate de catre tumora de baza. Vizualizarea directa a suprafetei peritoneale alaturi de palparea continutului peritoneal este cea mai sensibila modalitate de a detecta cancerul peritoneal. Poate fi completata prin laparoscopie care permite lavajul peritoneal direct si palparea suprafetei peritoneale. Explorarea deschisa si palparea sunt foarte sensibile pentru detectarea nodulilor peritoneali de 1-2 mm.

Examenul histologic
Carcinomul peritoneal primitiv este greu diferentiabil histologic de carcinomul epitelial ovarian. Totusi cancerul ovarian poate fi exclus pe anumite criterii. Mai intii ambele ovare trebuie sa prezinte dimensiuni normale. In al doilea rind implicarea extraovariana trebuie sa fie mai mare decit implicarea suprafetei ovariene. In al treilea rand componenta ovariana trebuie sa fie mai mica de 5 pe 5 mm fata de ovar sau sa conflueze cu suprafata ovariana. Caracteristicile citologice trebuie sa fie de tip seros.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: chisturile ovariene, peritonita meconiala, peritonita granulomatoasa, nodulii necrotici pseudoxantomatosi, granuloamele postcauterizare, melanoza peritoneala, peritonita sclerozanta, hiperplazia mezoteliala, chisturile de incluziune peritoneale.

Tratamentul cancerului de peritoneu

Terapia cancerului peritoneal cuprinde citoreductie chirurgicala urmata de chemoterapie hipertermica intraperitoneala.

1. Terapia chirurgicala
Consta in histerectomia abdominala si salpingoovarectomia bilaterala la nevoie, cu exereza tumorala si chimioterapie. Tratamentul mezoteliomului malign peritoneal consta in terapia paleativa chirurgicala ca prim pas. Rezectia chirurgicala completa este rara si nu s-a dovedit a conferi o supravietuire mai lunga in absenta terapiei aditionale. Se foloseste laparoscopia pentru diagnosticul initial.

Mezoteliomul chistic benign tinde sa fie recurent chiar si cu rezectie chirurgicala agresiva.

Combinarea rezectiei tumorale agresive si a chimioterapiei sistemice cu ciclofosfamida, doxorubicina si vincristina alaturi de etoposid, ifosfamida si mesna pare sa conduca spre un prognostic ameliorat la pacientii cu tumori desmoplastice.

2. Chimioterapia
Pentru pacientii cu cancer nerezecabil sau boala canceroasa recurenta, chimioterapia paleativa sistemica este a doua optiune. Agentii antineoplastici utilizati frecvent sunt: cisplatina si pemetrexed. Alti agenti antineoplastici care au dat rezultate promitatoare cuprind: cisplatina plus paclitaxel, mitomicina, doxorubicina, irinotecan. Instilarea intraperitoneala cu aur coloidal radioactiv a imbunatatit simptomatologia mezoteliomului peritoneal.

3. Terapia multimod este astazi cea acceptata in terapuetica cancerului peritoneal. Aceasta include utilizarea combinata a metodelor precum citoreductia, chimioterapia intraperitoneala si hipertermia. Chimioterapia intraperitoneala foloseste doze mari de agenti antineoplazici si scade efectele sistemice secundare ale acestora. Supravietuirea medie in optiunile terapeutice clasice este de 4-12 luni. In aplicarea terapiei multimod supravietuirea creste pina la 60 de luni.

4. Terapia termica intraperitoneala
Reprezinta un tratament care foloseste caldura directa pentru a distruge celulele tumorale fara a rezeca tesutul. Se mai numeste terapia de ablatie prin radiofrecventa deoarece utilizeaza microunde pentru a genera caldura. Acest procedeu este folosit mai ales la pacientii care nu au indicatie pentru chirurgie sau alte terapii au esuat.

Procedura presupune trecerea unui curent alternativ produs de un generator electric printrun electrod ac. Radiologistul pozitioneaza acul in tumora si descarca electricitatea direct in aceasta-„ prajind-o". Anterior inserarii acului-electrod, tumora este localizata prin ecgografie, computer tomograf sau rezonanta magnetica nucleara.

Terapii noi folosite in tratamentul cancerului de peritoneu

1. Imunoterapia a prezentat unele succese, mai ales la pacientii cu boala in stadiul I. Aceasta presupune injectarea intraperitoneala de interferon-gamma.

2. Terapia fotodinamica este de asemenea un tratament adjuvant. Un medicament activat fotodinamic este instilat intraperitoneal si este excitat de unde luminoase pentru a produce radicali liberi de oxigen care determina necroza tumorala.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

echografia tomografia computerizata proceduri efectuate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1625 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020572 (s)