News Flash:

Boala Parkinson. Diagnostic si tratament

20 Decembrie 2011
3388 Vizualizari | 0 Comentarii

Boala Parkinson este suspectata la pacientii peste 55 ani, cu tremor de repaus, rigiditate si lentoare a miscarilor. Diagnosticul este confirmat de prezenta semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburari de mers caracteristice (pasi mici, lipsa balansului bratelor in timpul mersului). 

Istoricul  bolii cuprinde intrebari legate de antecedentele de traumatisme craniene,accident vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine si prezenta simptomelor sau antecedente de afectiuni neurologice degenerative.

Diagnosticul diferential se face cu: boala Alzheimer, tremor esential, hidrocefalia cu presiune normala, paralizia supranucleara progresiva, dementa cu corpi Lewy,  etc.

Prezenta tremorului in absenta altor semne caracteristice indica un stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La varstnici, reducerea miscarilor spontane sau mersul dificil, cu pasi mici pot fi rezultatul depresiei sau a dementei.

Boala Parkinson. Cauze, simptome, factori de risc  

Tratament
Desi nu exista un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar si prin modificarea stilului de viata. In general, simptomele pot fi controlate cu succes daca tratamentul este adaptat evolutiei bolii. 

In ciuda depresiei si a anxietatii cauzate de boala Parkinson, se recomanda mentinerea unui stil de viata activ.

Obiectivul tratamentului consta in controlarea semnelor si simptomelor pe o perioada de timp cat  mai lunga, cat si reducerea efectelor adverse. Medicamentele ofera un bun control simptomatic timp de 4 - 6 ani. Dupa acest interval, invaliditatea progreseaza in ciuda tratamentelor, iar numerosi pacienti dezvolta complicatii motorii pe termen lung. Alte cauze ale invaliditatii in stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturala (tulburarile de echilibru) si dementa.

1. Tratamentul neuroprotector (posibil)
Terapiile neuroprotectoare sunt cele care incetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. In prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.

Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, desi efectele sale benefice nu au fost in intregime demonstrate.
Selegilina poate fi prescrisa inca de la debutul bolii. Ea diminueaza degradarea dopaminei naturale si a dopaminei formate cu ajutorul levodopei. In plus, se pare ca selegilina impiedica formarea de radicali liberi si de toxine, protejand astfel celulele sanatoase.

2. Tratamentul simptomatic
Momentul adecvat pentru initierea medicatiei depinde de mai multi factori (varsta, stilul de viata, gravitatea simptomelor, etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar nu opresc evolutia sa. 
Se recomanda semnalarea oricarui nou simptom ce apare in timpul tratamentului, pentru a face modificarile necesare.
Asocierea dintre levedopa si un inhibitor de dopa- decarboxilaza (carbidopa sau benserazida) este tratamentul simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai putine efecte adverse pe termen scurt.

Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociata cu carbidopa sau benserazida pentru a obtine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare (greturi, varsaturi, ameteala). Intrucat eficacitatea sa scade in timp - medicamentul devine  ineficient in 5 -6 ani - medicii asteapta in general ca simptomele bolii Parkinson sa fie marcate inainte de a prescrie levodopa.

Agonistii de dopamina - bromocriptina, pergolida, pramipexol si ropinirol - pot fi prescrisi imediat dupa stabilirea diagnosticului, sau in asociatie cu levodopa intr-un stadiu avansat al bolii. Agonistii de dopamina au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazida in stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente in controlarea semnelor si simptomelor in  stadiile avansate.

 Levodopa si agonistii de dopamina pot provoca somnolenta si scaderea vigilentii, astfel incat capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuata.

Medicamentele anticolinergice - benzotropina, trihexifenidil - contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind echilibrul intre dopamina si acetilcolina la nivelul creierului.

Amantadina - are efecte benefice pentru pacientii cu Parkinson. Intrucat amantadina nu permite decat o usoara reducere a simptomelor, ea este utilizata la pacientii intr-un stadiu incipient al bolii. Mecanismul sau de actiune la nivelul creierului nu este inca bine cunoscut.

Antidepresivele sunt prescrise la unii pacienti cu boala Parkinson. Mai multi factori pot antrena stari depresive la bolnavii ce sufera de o boala cronica degenerativa: sarcinile zilnice care devin progresiv mai dificile, modificarile fiziologice ce se produc la nivelul creierului in cursul bolii si efectele secundare ale unor medicamente.

3. Tratamentul chirugical
Pentru pacientii ce se gasesc intr-un stadiu avansat al bolii, in care simptomele nu mai raspund la medicatia obisnuita, se poate recurge la o interventie chirurgicala, in functie de starea generala a persoanei si de calitatea vietii. 

Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia - consta in distrugerea unei parti a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomia nu actioneaza asupra bradikineziei, rigiditatii, fluctuatiilor motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacientii ce efectueaza aceasta interventie prezinta o ameliorare considerabila in tremorul membrului din partea opusa leziunii.

Complicatiile unei talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienti prezinta tulburari de vorbire, motiv pentru care talamotomiile bilaterale sunt evitate.

Palidotomia consta in lezarea chirugicala a unei parti din formatiunea numita globus pallidus si are drept rezultat o ameliorare importanta a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie), precum si o reducere a diskineziei. Palidotomia bilaterala nu este recomandata, deoarece prezinta complicatii frecvente, printre care dificultati in vorbire, disfagie si tulburari cognitive.

Aceste tehnici lezionale au fost inlocuite de stimularea cerebrala profunda - ce consta in implantarea unor electrozi in anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectati la un stimulator, implantat in regiunea subclaviculara, prin intermediul unor fire de legatura. Dispozitivul stimuleaza regiunile precise de la nivelul creierului si poate fi adaptat in functie de evolutia bolii, pentru a controla simptomele si a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui dispozitiv extern.

Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii in functie de modificarile simptomelor, pe parcursul evolutiei bolii.

Stimularea talamica - consta in implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamica reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienti dar nu si alte simptome ale bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia si fluctuatiile motorii. Candidatii pentru stimularea talamica sunt pacientii cu tremor rezistent la medicatie si cu rigiditate si bradikinezie minime. 

Stimularea palidala - consta in implantarea unui stimulator in formatiunea numita globus pallidus si controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum si diskinezia. Candidatii pentru stimularea palidala sunt pacientii cu fluctuatii motorii invalidante, rezistente la medicatie si/sau diskinezie indusa de levodopa. 

Stimularea subtalamica - este in prezent cea mai comuna interventie chirugicala in boala Parkinson si consta in implantarea unui stimulator in nucleul subtalamic. Stimularea subtalamica controleaza toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum si fluctuatiile motorii si diskinezia.

4. Kinetoterapia si ortofonia
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important si consta in: exercitii fizice zilnice si gimnastica, reeducare functionala, refacerea echilibrului postural, etc.
Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburari de vorbire), datorate unei articulatii dificile.

Sursa: romedic.ro


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

boala parkinson tratament talamotomia palidotomia
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1520 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020179 (s)