News Flash:

Autismul

16 August 2011
2282 Vizualizari | 0 Comentarii
Autism
Autismul este o tulburare neurologica grava, care survine in primii 3 ani de viata, se manifesta prin izolare si retragere sociala si limiteaza in mod considerabil comunicarea si relationarea. Copiii cu autism nu pot intelege sentimentele celorlalti, motiv din care au dificultati in a se exprima, fie prin cuvinte, fie prin gesturi sau expresii faciale.

Autismul debuteaza in general inaintea varstei de 30 luni si indeosebi, inainte de 1 an. Daca in primele luni de viata copilul autist are un comportament normal, treptat el isi pierde interesul fata de mediul in care traieste. Inchiderea in sine este tipica pentru copilul cu autism. El raspunde din ce in ce mai putin la stimulii exteriori si nici macar prezenta parintilor nu declanseaza nicio reactie.

Copiii cu autism sunt uneori foarte sensibili si pot reactiona puternic la sunete, atingeri, mirosuri sau imagini. Pot avea miscari stereotipe (leganare, rasucirea mainii), se pot atasa exagerat de obiecte sau se opun efectuarii de schimbari in rutina lor. Uneori, autistii au un comportament agresiv sau automutilant.

Numerosi copii cu autism prezinta un retard mental, in timp ce altii au un coeficient de inteligenta peste medie. Spre deosebire de retardul mental, caracterizat printr-un nivel de dezvoltare echilibrat, copiii cu autism au un nivel de dezvoltare inegal-  ei pot avea deficiente in unele domenii, in special in capacitatea de comunicare si relationare, dar au aptitudini deosebite in alte domenii (desen, muzica, matematica, capacitate exceptionala de memorare). Din acest motiv, unii dintre ei au rezultate peste medie la testele de inteligenta nonverbale.

Autismul afecteaza 34 copii din 10 000, de 4 ori mai multi baieti decat fete. Desi numarul copiilor afectati pare mic, incidenta autismului a crescut de 3 ori in cursul ultimilor 30 ani in America de Nord. Doua treimi din copiii autisti au un retard mental.

Tulburarile din spectrul autismului denumesc o serie de afectiuni cu unele trasaturi comune: autismul, PDD si sindromul lui Asperger.

Tulburarile din spectrul autismului sunt:
Autismul – tulburare neurologica caracterizata prin dificultati de invatare, probleme de vorbire si dificultati  de relationare, comunicare si interactiune sociala.
Tulburarea de dezvoltare pervaziva (PDD) – termen folosit pentru descrierea copiilor ce prezinta unele trasaturi ale autismului dar in cazul carora problemele de comunicare si relationare sunt mai putin severe.
Sindromul lui Asperger – descrie un grup de copii ce prezinta unele trasaturi ale autismului, dar sunt extrem de dotati in unele domenii ale cunoasterii.
Tulburarile de atentie (ADD – Attention Deficit Disorder). Denumesc o tulburare foarte diferita, care in majoritatea cazurilor nu are puncte comune cu autismul. Totusi, unii medici sunt de parere ca tratamentele alternative utilizate pentru tulburarile din spectrul autismului pot ajuta si copiii cu tulburari de atentie (sau hiperactivitate).

Semne si simptome

Fiecare copil cu autism este unic in personalitatea si caracterul sau. De asemenea, gravitatea si cauzele bolii difera foarte mult, ambii factori influentand comportamentul copilului. In ciuda diversitatii manifestarilor bolii, unele simptome sunt prezente (in diferite grade) si permit stabilirea unui diagnostic.
Simptomele autismului pot fi grupate in trei categorii principale:

Aptitudini scolare:
» copilul nu raspunde atunci cand este strigat pe nume
» evita contactul vizual
» refuza contactul fizic (imbratisari, etc)
» pare indiferent  si inchis in sine
» prefera sa fie lasat singur, retras fata de ceilalti copii

Limbajul:
» copilul nu vorbeste sau vorbeste foarte putin
» invata tarziu sa vorbeasca
» are dificultati in pronuntia cuvintelor si in formularea frazelor
» utilizeaza un ton si un ritm anormal cand se exprima. Uneori vorbeste cantand.
» nu poate initia sau continua o conversatie
» vorbeste incoerent, repetand cuvintele pe care tocmai le-a auzit
» repeta cuvinte si fraze, dar inafara contextului in care au aparut

Comportamente
» face miscari repetitive (leganare, rasucirea mainilor, etc.)
» adopta rutine si ritualuri specifice
» reactioneaza in mod exagerat la cea mai mica schimbare. De exemplu, simplul fapt de a schimba locul unui obiect poate provoca o criza emotionala intensa.
» se poate automutila lovindu-se cu capul de pereti sau smulgandu-si parul, fiind insensibil la durere
» poate fi hiperactiv
» isi concentreaza atentia asupra detaliilor. De exemplu, o roata care se invarte poate sa ii capteze atentia pentru mul timp.
» dispune uneori de aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu – de exemplu, in muzica sau matematica. Aproximativ 50% din savanti sufera de autism, in timp ce 5 – 10% din autisti dau dovada de geniu intr-un anumit domeniu.

Cauze si factori de risc

Cauzele autismului raman necunoscute. Totusi, conform unor ipoteze avansate, autismul este legat de o serie de factori genetici si de mediu precum:
» un virus (citomegalovirus)
» o toxina din mediu
» o anomalie sau o leziune cerebrala
» nivelul anormal de neurotransmitatori (dopamina si serotonina) de la nivelul creierului
» un stres major trait de mama in timpul sarcinii, in special intre a 24-a si a 28-a saptamana

O alta ipoteza propusa, dar extrem de controversata este vaccinul ROR (Rujeola-Oreion-Rubeola). In 1998 un gastroenterolog britanic a avansat ipoteza unei legaturi intre autism si vaccinul ROR, sustinand ca cele trei vaccinuri ar trebui administrate separat. Mai multe studii au contestat aceste concluzii.

Factorii de risc

Ipoteza conform careia unii factori perinatali cresc riscurile de autism este in continuare studiata: expunerea la fumul de tigara in viata intrauterina, un stres puternic trait de mama in timpul sarcinii precum si malformatiile congenitale ar putea creste riscurile de autism la copii.

In prezent nu se dispune de suficiente cunostinte asupra cauzelor autismului pentru a identifica cu precizie persoanele cu risc ridicat de aparitie a bolii.

Totusi, se pare ca autismul are o componenta genetica. Se desfasoara studii pentru identificarea genei care predispune la autism. Dar predispozitia nu echivaleaza cu aparitia bolii, iar la copiii cu predispozitie ereditara autismul nu va surveni cu siguranta. Unii factori ce tin de mediu au de asemenea o mare importanta.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe observatiile clinice cat si pe chestionarele adresate parintilor privind comportamentului copilului. Pot fi utilizate si teste psihologice.

Intrucat autismul da nastere unor simptome foarte variate si a caror intensitate difera de asemenea foarte mult de la un copil la altul, stabilirea unui diagnostic nu este lipsita de dificultati. Este de asemenea posibil ca autismul se fie dublat de o alta tulburare psihiatrica, ceea ce ar complica in mod  suplimentar stabilirea diagnosticului.

Semnele de alarma

Ritmul de dezvoltare prezinta deosebiri insemnate de la un copil la altul. Totusi, daca oricare din semnele de alarma de mai jos sunt prezente, se recomanda consultarea medicului:
» copilul nu gangureste pana la 12 luni
» nu face gesturi, nu indica obiectele cu mana pana la 12 luni
» nu spune niciun cuvant pana la 16 luni
» nu pronunta singur doua cuvinte (doar repeta ce spun ceilalti) pana la 24 luni
» isi pierde aptitudinile sociale si cuvintele invatate (la orice varsta)

Consecinte

Atunci cand un copil cu autism creste, boala poate da nastere unor comportamente diverse. In prezenta mai multor indivizi bolnavi de autism, ceea ce frapeaza in primul rand este diferenta si nu asemanarea dintre comportamentele lor.

Posibilitatea ca un autist sa functioneze in mediul social si sa devina autonom depinde in mare masura de simptomele prezentate, precum si de gravitatea lor. La unii bolnavi – in special cei mai putin afectati – simptomele se pot atenua in timp, astfel incat ei pot avea o viata normala. Altii, in schimb, nu prezinta o ameliorare.

Este de asemenea posibil ca la unii copii cu autism simptomele sa se agraveze la adolescenta.

Desi unii medici afirma ca deprinderea limbajului trebuie sa aiba loc inaintea varstei de 5 ani, experienta demonstreaza ca pot exista progrese in acest domeniu chiar si dupa primii 6 ani de viata.

Tratamentul

Tratamentul medicamentos
Pentru moment, nu exista un tratament medical care sa permita vindecarea autismului. Insa, unele medicamente pot fi utilizate pentru tratarea unei tulburari conexe precum epilespia sau sindromul hiperactivitatii, de exemplu.
Medicamentele antipsihotice pot atenua unele simptome ca agresivitatea sau comportamentele repetitive, dar pot avea si efecte secundare. Altele, precum fluotexinum (Prozac) pot reduce anxietatea.

Terapiile comportamentale
Terapia comportamentala este componenta cea mai importanta a ingrijirii unei persoane cu autism. Diferitele terapii existente pot aduce o anumita ameliorare, in special la copii afectati usor.

Cu cat terapia este inceputa mai devreme - de la varsta de 2 ani, daca este posibil - cu atat rezultatele obtinute vor fi mai bune. Mai multe moduri de interventie sunt recomandate: psihiatrie, psihologie, terapie ocupationala, behaviorism.

Educatia unui copil cu autism necesita un angajament major din partea parintilor.

Iata cateva comportamente recomandate ce pot fi adoptate fata de un copil autist:
» Acordarea unei atentii maxime fata de copil si utilizarea intregului sau potential. De exemplu, daca un copil isi poate aranja singur jucariile, trebuie insistat sa faca acest lucru. Daca este necesar, se pot reduce exigentele, dar astfel incat copilul sa nu isi dea seama.
» Adoptarea unui comportament consecvent. Este esential ca adultii care interactioneaza cu copilul sa fie logici si consecventi. Consultarea intre diferitele persoane care intervin si adoptarea unei linii de conduita comuna este foarte utila pentru dezvoltarea copilului.
» Interventiile frecvente. Cu cat copilul autist este mai "rupt" de realitatea exterioara, cu atat este mai important ca adultii sa intervina pentru a dezvolta aptitudinile copilului.
» Feedbackul pozitiv. Este important ca fiecare comportament pozitiv (contactul vizual, comunicarea verbala, indeplinirea unei sarcini) sa fie recompensate.
Recompensand comportamentele pozitive si nereactionand la comportamentale negative – atunci cand nu sunt periculoase – este posibila obtinerea unei ameliorari a comportamentului copilului.
» Cautarea cauzei unui comportament problematic. Atunci cand se incearca eliminarea unui comportament problematic, este important sa se determine in ce masura acel comportament este util copilului. In conditiile in care se intelege de ce copilul actioneaza in acest mod si ce vrea el sa exprime, el poate fi invatat un alt mod de expresie mai potrivit.
» Nu cedati niciodata. Chiar daca face o criza pentru a obtine ceva ce i-a fost refuzat, este esential sa nu cedati cererii copilului. Un comportament contrar ar confirma copilului ca isi poate atinge scopurile adoptand comportamente negative.
» Evitarea consolidarii rutinelor. Intrucat autistul are o preferinta exagerata pentru rutine si ritualuri, este recomandata diversificarea comportamentelor sale. Astfel, i se permite experimentarea unor situatii noi.
» Stimularea copilului pentru indeplinirea sarcinilor. Permitandu-i copilului sa termine singur – sau cu un minim de ajutor – o sarcina adaptata capacitatilor sale, il ajutati sa cunoasca succesul. Acesta este o metoda buna de a-i incuraja autonomia.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

autismul autismul pdd comportamente diagnostic consecinte tratamentul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1623 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020963 (s)