News Flash:

10 factori de risc in cancer

24 Februarie 2012
3593 Vizualizari | 0 Comentarii

Cancerul nu este o boala moderna, exista cu certitudine de mii de ani - desi astazi este mult mai frecvent decat in trecut - dar in ciuda progreselor in diagnostic si tratament continua sa reprezinte si in secolul XXI o problema mondiala de sanatate. Cancerul determina circa 12.5% din toate decesele pretutindeni in lume, procent mai mare decat cel cauzat de HIV/SIDA, tuberculoza si malarie la un loc; catre anul 2020 se estimeaza o incidenta de 15 milioane de cazuri noi de cancer in fiecare an, dintre care 70% in tarile in curs de dezvoltare.

Cancerul reprezinta de fapt o familie de boli (intre 150 si 200), care apar in urma transformarii (de obicei in mai multe etape, si intr-un timp indelungat, 5-20 de ani) a unei celule normale intr-o celula maligna. 

Tumorile prezinta rate de crestere diferite in timp, in asa fel incat faza preclinica (asimptomatica) reprezinta 2/3 din evolutia naturala (fara tratament) a unui cancer. Pornind de la o singura celula maligna, sunt necesare 30 de diviziuni exponentiale pentru a se ajunge la 109 celule (tumora cu un volum de un cm3, vizibila si/sau palpabila, ce poate determina unele simptome si semne clinice); mai sunt necesari insa doar 10-15 timpi de dublare inainte de a se atinge 1012 celule (1 kg), dimensiuni la care tumora este teoretic fatala, chiar si in absenta metastazelor.

Exista mai multi termeni medicali (tumora maligna, malignitate, neoplazie, neoplasm, carcinom, proces cariokinetic) si populari (tumoare, crescatura, tumora femeiasca) prin care este denumit in general un cancer, dar, indiferent de denumire, acesta este definit ca atare prin proprietatile sale esentiale:
- cresterea excesiva si necontrolata a celulelor maligne;
- invazia si distrugerea tesuturilor normale din jur;
- capacitatea de a-si forma propriile vase de sange
- colonizarea prin vasele de sange si limfatice in alte organe la distanta (metastazare).

Factori de risc
Cancerul este o boala genetica (dar nu obligatoriu ereditara), care apare datorita unor mutatii ce activeaza anumite gene si inhiba expresia altora. Nu se datoreaza insa niciodata unei singure cauze; de altfel, in multe cazuri (aproximativ doua treimi), factorii de risc care au dus la aparitia tumorii nu pot fi descoperiti. Pe langa factorii care tin de mediu si de stilul de viata, in aparitia cancerului pot fi implicati si factori endogeni: genetici (obligatoriu), hormonali (in principal hormonii sexuali), imunologici (depresia imuna). Iata cativa factori de risc in cancer:

1. Dieta (alimentatia): 10-70% din cancere
Alimentatia saraca in fibre vegetale (fructe, legume) si bogata in grasimi si proteine, consumul exagerat de alimente prajite sau afumate pot favoriza aparitia cancerului de colon, stomac, pancreas, san, ovar, corp uterin, prostata.

Nu exista regimuri anti-canceroase, sau mai bine zis, orice dieta echilibrata, cu mese regulate, bazata pe alimente proaspete, fara excese dar si fara abstinenta, reprezinta un regim anti-canceros.

2. Fumatul: 20-40% din cancere
Fumatul de tigarete (indiferent de existenta sau nu a filtrului si de tipul acestuia) determina cancere de plaman, vezica urinara, buze, gura, faringe, laringe; fumatul de pipa prezinta determina mai ales cancere de buze sau gura. Riscul de cancer pentru fumatorii activi si pentru cei pasivi este de 11-22 de ori, si respectiv de 4-5 ori, mai crescut fata de nefumatori.

3. Infectiile cu virusuri: 1-10% din cancere
Infectia cu virus hepatitic B sau C poate determina cancere de ficat; infectia cu papiloma virus (HPV), mai ales anumite tulpini (16, 18, 31, 33, 35, 39), poate determina cancere de col uterin (cervicale); virusul Epstein-Barr poate determina anumite tipuri de limfom malign sau cancere de nazo-faringe, etc.

4. Comportamentul reproductiv si sexual: 1-13% din cancere
Varsta mai mica de 12-13 ani la prima menstruatie (si, daca este cazul, instalarea menopauzei la varste mai avansate de 50-55 ani), nuliparitatea (absenta sarcinilor si nasterilor) sau varsta mai mare la prima sarcina (> 35 ani), sunt factori de risc pentru aparitia cancerelor de san sau de ovar.

Varsta tanara la primul contact sexual, partenerii sexuali multipli, igiena locala defectuoasa se asociaza cu o rata crescuta a infectiei cu HPV si deci cu un risc crescut de cancer de col uterin.

5. Profesia: 2-6% din cancere
Expunerea la 4-amino-difenil sau 2-naftilamina determina cresterea incidentei cancerelor de vezica urinara; expunerea la fibre de azbest (materiale de constructie) determina cresterea incidentei cancerelor pulmonare, mezoteliomului si cancerelor digestive; expunerea la benzendetermina cresterea frecventei leucemiei; expunerea la bis-cloro-metil-eter sau la cromprezinta un risc crescut pentru cancerul pulmonar; profesiile care presupun expuneri la carbune, gudron, vaselina si ulei ars sunt asociate cu un risc crescut pentru cancerele de piele, plamani, vezica urinara si tract gastro-intestinal; muncitorii din industria reclamelor fluorescente prezinta o incidenta crescuta a osteosarcoamelor etc.

6. Radiatiile ultraviolete: 2-10% din cancere
Radiatiile ultraviolete (UV) determina cresterea frecventei cancerelor de piele (in particular melanomul malign) in zonele expuse mult timp la soare, mai ales la persoane blonde, cu pielea deschisa la culoare.

7. Alcoolul: 2-4% din cancere
Consumul de alcool este in relatie cauzala cu cancerele cavitatii orale, faringelui, laringelui, esofagului si ficatului; alcoolul si fumatul isi amplifica reciproc efectele nocive.

8. Poluarea: 1-5% din cancere
Desi au fost observate corelatii clare intre expunerile profesionale la carcinogenii chimici si unele cancere, incidenta totala a cancerelor in zonele industrializate nu este mai mare; in orasele mari, cu poluare atmosferica intensa determinata de gazele de esapament, nu s-a consemnat o frecventa crescuta a cancerelor pulmonare fata de mediul rural.

9. Aditivii alimentari:1-2% din cancere
Colorantii si conservantii alimentari (E-uri), precum si nitritii si nitratii, pot avea o influenta negativa, dar relatia cu producerea anumitor cancere nu a fost clar demonstrata la om, pana in prezent.

10. Consumul prelungit de anumite medicamente, unele proceduri medicale repetate: 0.5-3% din cancere
Cancerele secundare pot surveni, dupa o perioada de latenta, mai ales dupa tratamentele cu citostatice sau iradierea (radioterapia) efectuate in perioada copilariei si adolescentei. S-a estimat ca 3-12% din copiii tratati pentru o neoplazie (si vindecati!) vor dezvolta un nou cancer intr-un interval de 20 ani de la momentul primului diagnostic. Riscul este de 10 ori mai mare fata de persoanele fara un asemenea tratament.

Dintre mai multe clase de medicamente care au fost suspectate de a avea un rol carcinogen, medicatia citotoxica anticanceroasa (citostaticele) prezinta un risc crescut. Agentii alkilanti (de exemplu ciclofosfamida, clorambucil, melfalan, nitrozuree, busulfan) actioneaza asupra ADN-ului intr-o maniera similara cu aceea a carcinogenilor chimici. Alte citostatice, precum antraciclinele (doxorubicina etc.) si cisplatin au efecte mutagenice la animalele de experienta, dar acestea nu au fost demonstrate si la om.

O incidenta crescuta a limfoamelor maligne a fost observata la cei la care s-a efectuat un transplant de organ, pentru care au primit o perioada mai lunga de timp medicatie imunosupresoare (ciclofosfamida, ciclosporina etc.).

Tratamentele hormonale (estrogeni, contraceptive orale) pot determina o usoara crestere a riscului de cancer, in special la femeile care le-au utilizat timp de mai multi ani inaintea varstei de 25 de ani sau inaintea primei sarcini, cele ce continua sa utilizeze contraceptive orale la varste de peste 45 de ani, cele cu menarha precoce si cele cu istoric familial de cancer mamar.

Si alte medicamente au fost suspectate pentru capacitatea lor de a determina cancere. De exemplu, au fost comunicate cazuri de tumori hepatice la pacienti cu afectiuni hematologice tratati perioade lungi de timp cu steroizi androgenici (oximetholon), iar unele studii indica faptul ca abuzul de analgezice continand fenacetina determina cancere renale intr-un numar de cazuri.

Efectele carcinogenice ale radiatiilor ionizante au fost descoperite in urma studiilor asupra persoanelor expuse ocupational sau in scop diagnostic / terapeutic la radiatii, precum si asupra supravietuitorilor bombardamentelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki.

Tipul de neoplasm aparut la indivizii expusi depinde de un numar de factori precum: doza de radiatii, varsta in momentul expunerii si sexul persoanei. Perioada dintre iradiere si aparitia cancerului, precum si tipul de tumora, depind de marimea si localizarea suprafetei iradiate.

Tumorile solide si leucemiile asociate cu iradierea prenatala apar in primii 2-3 ani dupa nastere, in timp ce perioada de latenta postiradiere in cazul unei expuneri postnatale este de 5-10 ani pentru leucemii si de peste 20 de ani pentru tumorile solide. Datele actuale sugereaza ca riscul descreste odata cu cresterea varstei in momentul iradierii.

Avand in vedere frecventa redusa si mijloacele moderne si eficiente de protectie disponibile, se considera ca riscul de aparitie a unui cancer dupa iradierea prin proceduri radiologice si imagistice cu scop diagnostic este practic nul.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cancerul 1 dieta 2 fumatul 3 infectiile cu virusuri 5 profesia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Sanatate.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1510 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014615 (s)