Sporisul (verbena officinalis) este o planta din flora spontana, foarte raspandita in Europa. In romania creste pe terenuri virane, pe langa drumuri si garduri. Sporisul are tulpina in patru muchii, inalta de pana la 2 m, ramificata. frunzele sunt dintate, ascutite spre varf si acoperite cu perisori. Florile cresc in inflorescenta, ca un spic, in varful tulpinilor si sunt roz violacee. Infloresc din iulie pana in septembrie.
Printre elementele chimice din compozitia plantei se regasesc: substante amare, emulsina, invertina, verbenolina (glicozid), heterozide cardiotonice, tanin, substante minerale.
Principalele proprietati curative ale plantei sunt: vulnerar, detergent, rezolutiv, antiinflamator, antiseptic, anestezic, antimigrenos, astringent, antinevralgic, ajuta in afectiunile ficatului, renale, splina, dar si la cele datorate dereglarilor glandulare, sau digestive.
In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei si se recomanda recoltarea in perioada infloririi.
Indicatii terapeutice
Uz intern: afectiuni de ficat, afectiuni de splina sau renale, lipsa laptelui la mamele care alapteaza, nevralgii, nevralgie de trigemen - sub forma de decoct, tinctura.
Uz extern: alopecie, afte, echimoze, eczeme zemuinde, contuzii, halena, inflamatii chiar cronice, rani, reumatism, ulcere de buze, ulcerele cavitatii bucale, ulcere de piele - sub forma de comprese si cataplasme cu infuzie sau decoct, se fierbe planta in ulei si se aplica pe locurile dureroase, gargara si spalaturi locale cu decoct, tinctura, se tine in gura praf de planta.
